La nici un an de la nunta, Marcela i-a spus pe un ton plin de ranchiuna lui Marcel: ""Ia asculta, daca te prind ca ma inseli, te omor!""

Cum se gaseau la masa si Marcel se pregatea sa dea deoparte pielea de pe o pulpa de pui, barbatul s-a uitat nedumerit in farfurie, cautand acolo cauza neasteptatei burzuluieli a sotiei. ""N-o face pe prostul - a mai zis Marcela - fiindca stii ce vreau sa spun. Ma inseli, ei bine, bag cutitul in tine in somn"". Marcel nu i-a dat Marcelei nici un motiv de gelozie, numai ca, nu putea sa nu-i semene maica-si, care-l batuse mar pe taica-sau fiindca acesta nu reusise s-o convinga ca necunoscuta, care sunase de trei ori intr-o seara, cerandu-si de fiecare data scuze pentru eroare, nu pe el il cauta. Abia la culcare i-a zis intr-o doara Marcelei: ""Hai sa-ti spun cum devine chestia cu gelozia"". ""Cum devine?"" a intrebat tot amenintator Marcela, dar cu un ton mai jos, cu vocea ei de dinainte de a se lasa de fumat. Marcel a inganat, fara sa insiste pe explicatii, ""Cine cauta, gaseste"" si a adormit.
Dupa vreo doua luni, in timp ce inghitea fara nici un chef o salata rece cu thon, Marcel a ramas din nou cu privirea lipita hipnotic pe tocatura de peste. ""Nu te omor, dar te schilodesc"" a spus Marcela. ""Ma schilodesti fiindca detest thonul?"" s-a mirat sincer Marcel, amintindu-si cum soacra-sa ii varsase oala cu supa in cap lui socru-sau doar pentru ca acestuia nu-i placea pastarnacul taiat mare. ""Te schilodesc daca te prind cu alta"" a zis scurt Marcela, dupa care, cu glasul indragostitei care-i face sotului toate hatarurile, a completat dulce: ""Dar de ce nu gusti niste pui, ca mai ai doua pulpe in frigider?"".
La sfarsitul petrecerii date cu ocazia venirii pe lume a primului lor copil, Marcela i-a soptit lui Marcel ""Nu te mai holba la tatele Angelei, ca platesc un ucrainean sa va impuste pe amandoi"". Oaspetii, puteau sa creada ca Marcela ii facuse lui Marcel un compliment, atat de emotionata parea si, mai ales, atat de fericita ca-l vedea stanjenit, ca la o propunere indecenta. Lui Marcel amenintarile sotiei ii dadeau frisoane. Poate si pentru ca soacra-sa tocmai il azvarlise afara din casa pe socru-sau, deoarece uita sa se stearga pe picioare de praf dupa ce ea dadea cu aspiratorul in hol. In al cincilea an de casatorie, Marcela epuizase toate posibilitatile de a sanctiona un adulter. Marcel stia ca putea fi otravit, ars cu vitriol, innecat in baie impreuna cu amanta, impins inaintea trenului, lasat fara boase, sufocat cu perna, sechestrat in pivnita cu paine si apa, dar si parasit, anatemizat, lasat gol pusca in strada, internat la obsedatii sexual, si la fiecare cearta avea aceeasi vorba, ""Cine cauta, gaseste"", care pe Marcela o facea sa ramana cu gura cascata, ca traznita. Intr-o noapte, dupa ce au facut dragoste cu grija, ca sa nu se trezeasca baietelul, Marcela a zis oftand ca dupa un orgasm mare: ""Vezi tu, Marcele, ce nebune suntem noi, femeile. Eu nu stiu precis ce vreau: sa fiu sigura ca nu m-ai inselat si n-o sa ma inseli niciodata, sau sa ma inseli dracului odata ca sa stiu ce fac"". Marturisire la care Marcel a raspuns si el oftand incetisor, ca la amintirea unui orgasm mic, dar lipsit de complicatii conjugale, intamplat demult, in armata: ""Cine cauta, gaseste"".