Filozoful-gastronom Brillat-Savarin ne dezvaluie cateva dintre secretele unei mese reusite la inceputul
secolului al XIX-lea.

Traim pentru a manca sau mancam pentru a trai? Care este obarsia placerii omului de a sta la masa? Din multele opinii, ne-am oprit la cele consemnate de filozoful-gastronom Brillat-Savarin: ""Mesele, in intelesul pe care-l dam acestui cuvant, au inceput o data cu cea de-a doua varsta a omenirii, adica atunci cand oamenii au incetat sa se mai hraneasca cu poame"". Noi am completa precizand ca un element important l-a constituit si descoperirea focului.
Cum se proceda? Familia se aduna pentru gatitul si dramuirea carnurilor. Capii de familie faceau imparteala vanatului. Cu vremea, bogatia vanatului i-a motivat sa invite la masa rude, vecini, prieteni. Mai tarziu, nomazii - calatori pasnici. Am putea spune ca in acel moment se infiripa ceea ce numim astazi placerea gazduirii - ospetia. Despre inceputurile ""meselor simandicoase"" aflam dintr-o istorie a gastronomiei. Se apreciaza ca acestea ar fi la sfarsitul secolului al XII-lea.
REUSITA MESEI. Dar sa ajungem in vremurile moderne. Care erau regulile care trebuiau respectate, in anul 1825, ca o masa sa fie reusita? Brillat-Savarin ne dezvaluie cateva dintre secrete ei. S-ar putea practica si astazi. In primul rand locul faptei - sufrageria. Trebuie sa fie luminata, temperatura aerului intre 13 si 16 grade Reaumur. Tacamurile trebuiau sa nu aiba nici urma de pata. Felurile de mancare, nu prea numeroase, sa fie servite in ordine, adica de la cele mai satioase la cele mai usoare; feliile de paine obligatoriu prajite si unse cu unt. La capitolul bauturi: sa se inceapa de la cele mai aprinse la cele mai aromate; vinurile de prima calitate sa aiba fiecare taria potrivita soiului sau. Cafeaua sa fie fierbinte, iar ceaiul nu prea tare.
Cum trebuia sa se comporte comesenii? Sa nu se grabeasca cand mananca si sa se ""comporte ca niste calatori care trebuie sa ajunga impreuna la aceeasi destinatie"". Salonul in care se vor relaxa dupa masa sa fie destul de spatios, ca sa se poata organiza diverse jocuri de societate, dar sa ramana si loc pentru discutii. Retragerea oaspetilor nu trebuie sa fie inainte de ora unsprezece, dar la miezul noptii fiecare trebuie sa fie in patul lui.
MUSAFIRII. Era sa uit o regula axiomatica. Numarul invitatilor nu trebuie sa fie mai mare de 12. Alegerea lor se face in asa fel incat sa aiba meserii diferite, dar gusturi asemanatoare ca sa poata lua parte la conversatie. Barbatii, ""oameni de duh, fara sa-si dea fumuri; femeile, dragute, dar fara a fi cochete din cale-afara"".
Se spunea: cine are norocul sa participle la o astfel de agapa, ce respecta convenientele acestea, poate afirma ca a facut un pas catre Parnas, luand parte la propria-i apoteoza (zeificare). Rare sunt astazi astfel de festinuri care sa consoneze cu aprecierea facuta de rafinatul Brillat-Savarin unei mese reusite.