Cine pe cine judeca?

Nu am colaborat niciodata cu Securitatea. Din contra, intre 1981 si 1984 am fost urmarit. Timp de trei ani, SMB a strans tot felul de informatii despre mine atat de la turnatori de profesie precum ""Theo"" sau ""Vasile"", cat si de la colegi apropiati de facultate. Am aflat aceste lucruri citind dosarul de urmarire informativa 3091, obiectiv ""Firu"". Asa a gasit Securitatea de cuviinta sa-mi zica. Dosarul mi-a fost dat de CNSAS ca urmare a unei cereri pe care i-am inmanat-o dlui Patapievici in direct si la o ora de varf, in timpul emisiunii ""Scurt pe doi"", pe care o realizam la TVR impreuna cu dl C.T. Popescu.
Certificatul de buna purtare, primit de la CNSAS, nu mi-a folosit la nimic. Cine vrea sa ma faca securist ma face si astazi. Unii sunt gata sa jure ca am absolvit la Baneasa si ca am fost ofiter de Securitate. Altii au spus ca existenta unui dosar de urmarire informativa nu inseamna nimic, intrucat e posibil sa am si dosar de colaborator. Au trecut cativa ani, am mai fost verificat o data si dosarul de colaborator tot nu a aparut. Atitudinea unora a ramas insa neschimbata. Am inteles
pe propria piele ca nu adevarul
conteaza, ci simpatia sau antipatia generate in anumite medii.
Dosarul 3091, ""Firu"", a pornit de la o turnatorie. Cu toate acestea, nu port pica nimanui si multa vreme problema informatorilor nu m-a interesat. M-am ferit sa-i judec pe altii, pentru ca eu insumi nu stiu ce as fi facut daca as fi fost in locul unora dintre ei. Unii au colaborat cu Securitatea dupa ce tatii lor au fost impuscati, mamele violate, iar ei au petrecut ani buni in puscariile comuniste. Altii au fost santajati sau amenintati. Exista deci oameni care nu pot fi judecati de nimeni. Exista si o alta categorie, a turnatorilor din vocatie sau din ura. Insi care, dorind fie sa faca rau, fie sa parvina cu sprijinul Securitatii, au scris volume
intregi de note informative. Insi care au distrus destine, au destramat familii, au provocat suferinta. Acestia trebuie scosi la lumina si pusi
la zidul rusinii. Dar nu singuri, ci impreuna cu acei ofiteri de Securitate care au transformat teroarea
in mod de viata.
De cand cu noua desecretizare, vad seara de seara la televizor tot felul de persoane care vor sa purifice moral Romania. Unele nu au avut acest curaj inainte de 1989, cand n-au pus nici o problema regimului comunist. Ba chiar au colaborat cu el fie ca ziaristi, conformandu-se de buna voie regulilor de atunci, fie ca martori in procese intentate semnatarilor Chartei a€™77. Altele, nascute sau maturizate dupa 1989, in deplina libertate, cand poti sa spui orice despre oricine. Curatenia morala, ca pretext, da apa la moara tupeistilor si impostorilor si naste false vedete. Prestatia dlor Nistorescu si Romosan impotriva dnei Mona Musca m-a indignat. Ce drept au cei doi sa judece? Nu este suficient sa-i demascam pe turnatori. Trebuie sa stabilim si cine are dreptul moral sa arunce cu piatra.
Se vorbeste enorm si pe deasupra oricaror probe. Desi nu stim continutul dosarelor sau notelor, verdictele curg cu usurinta. Nuantele, criteriile si rigoarea au disparut. Moralistii iacobini au ajuns la concluzia ca orice declaratie data la Securitate inseamna un act de colaborare. De cealalta parte, securistii isi rad in barba, iar dl C.V. Tudor povesteste cat de buna si de patrioata a fost Securitatea de dupa 1960! Ne paste riscul ca nimeni sa nu mai inteleaga nimic, ca CNSAS sa se compromita definitiv si o data cu el si deconspirarea adevaratilor turnatori si a Securitatii ca instrument de represiune al regimului comunist.

---

Despre autor: