"Presedinte ticalos" sau "sistem ticalosit"?

Plecand sa ia lumina de la superlicuriciul american, presedintele Basescu a anuntat ca cercuri de interese oculte doresc sa il schimbe pe seful statului in loc sa schimbe sistemul statului ticalosit. La doar o zi de la aceasta declaratie, monstroasa coalitie constituita din toate partidele parlamentare (cu exceptia PD care este insa doar o cutie de rezonanta a noului Cezar de la Cotroceni) a dat o "minilovitura de stat" invalidand deciziile luate de CSAT-ul prezidential si dejucand santajul "va dau sefii de servicii secrete pe care ii doriti daca imi dati legile serviciilor secrete pe care le doresc". Presedintele ramane, astfel, gol: lipsit nu doar de vestmantul sau democratic (de care singur se dezbracase deja), dar si de aura de jucator atotputernic, detinator al competentelor supreme in baza unui mandat primit direct de la popor pe deasupra Constitutiei.
Dincolo de speculatiile legaliste si scancetul legitimist ale pedistilor fosti democrati, revolta Parlamentului impotriva autoritarismului controcenist a dat cateva mesaje clare. Primul este acela ca Guvernul de gelatina al Premierului Tariceanu se bucura de o solida sustinere parlamentara, in timp ce Presedintele de fier a pierdut, dupa sprijinul societatii civile (in primul rand militantii pentru drepturile omului, intelectualii, oamenii de afaceri si in mare masura, sindicatele), si pe acela al clasei politice de la dreapta la stanga. Caracterul aparent spontan al acestei coalitii aparent imposibila se explica prin aceea ca abuzurile prezidentiale permanente si generalizate au facut orice forma de rezistenta asteptata si orice alianta trans-partizana naturala. Este greu de crezut ca puterea judecatoreasca are vreo simpatie pentru domnul Basescu. Ramane de vazut doar cum se vor pozitiona institutiile de forta (mai ales serviciile de informatii) pe care presedintele parea a se fi bazat, dar pe care le arunca in aventuri neconstitutionale de natura a le pune, la propriu, in pericol de moarte. Romania se gaseste, deci, intr-o stare de coabitare politica declarata.
Al doilea mesaj decurge din primul. Cum se va comporta o societate cu putina experienta politica si educatie democratica in conditii de coabitare? Probabil prost! Vazandu-se excomunicat prin bula Vaticanului parlamentar din biserica matadorilor politici si tolerat doar ca picador (chemat sa oboseasca taurul ticalosit mediind intre acesta si gloata din tribuna), domnul Basescu va reactiona excomuncandu-si la randu-i oponentul. Asa se va ajunge sa avem la Victoria si la Cotroceni un Papa si un anti-Papa, fiecare recunoscand alti cardinali. Romania se va afla intr-o criza institutionala circumscriind o instabilitate politica de tip constitutional, in mod normal interzisa mebrilor UE si NATO. De-abia admisa in aliantele euro-atlantice Romania risca descalificarea.
Al treilea mesaj este ca inclestarea politica damboviteana a ajuns in faza in care dialogul politic a facut loc abordarii de tip "lovitura-contralovitura". Daca nimeni nu va ceda - in ipoteza unui abandon parlamentar (respectiv guvernamental) riscul este instalarea autoritarismului - iesirea va fi, inevitabil, violenta. Atunci putin va conta daca invingator este "presedintele ticalos" sau "sistemul ticalosit"; tot dictatura vom avea.
In fine, se poate constata ca luptandu-se cu sistemul ticalosit, fara sa faca apel la mijloacele democratiei (pe termen scurt mai putin eficiente, dar pe termen lung mai sigure), presedintele a preluat trasaturile sistemului, devenind chiar parte a lui. De aceea, alternativa "Presedintele sau sistemul" a devenit falsa. Ambele trebuie schimbate. Mizand excesiv pe valoarea mandatului popular fara sa observe ca o democratie moderna nu poate fi si nu este plebiscitara, domnul Basescu a epuizat resursa populara a autoritatii sale. Cea mai hulita institutie, Parlamentul, i-a spus celei mai populare personalitati a momentului, Traian Basescu, ca nu da doi bani pe fumurile lui, trimitandu-l inapoi la Constitutie si la rolul sau subsidiar. Daca nu se va speria de propriul suscces Legislativul va reforma acum serviciile de informatii, CSAT-ul si institutiile de forta, lasand Presedintia ca o cochilie goala.
Nu conteaza cum a disparut Omar Hayssam. Important este ca nu a putut-o face fara colaborarea autoritatii, care fie este atat de corupta incat nu mai poate controla nimic - nici macar pe sine - fie are o agenda secreta total diferita de cea a poporului roman. In oricare din ipoteze presedintele este parte a acestui sistem si trebuie schimbat odata cu el. Ca actualele legi nu protejeaza siguranta nationala se vede cu ochiul liber. Legile de inlocuire concepute de presedinte nu fac, insa, decat sa inlocuiasca un sistem ticalosit cu unul mai ticalos.
Iata de ce, odata cu reformarea cadrului normativ al securitatii nationale a Romaniei si in sensul acesteia, trebuie abolite si prerogativele constitutionale care permit unui sef de stat sa ofere unui popor pacalit doar alternativa inlocuirii unei ticalosii cu alta.

---

Despre autor: