Mamaia. A doua zi a celei de-a doua editii a festivalului. Cuvant de ordine: calm. A treia zi? Unii i-ar spune furtuna, altii examen dur. Sau starea lumii
in care traim. Dar, pentru ca toate astea trebuia sa poarte un nume, li s-a
spus simplu ""Folk you!""

Tricourile inscriptionate cu insemnele ""Folk you!"", distribuite locuitorilor pe nisip, n-au ramas fara pata, ca-n momentul primirii. Rand pe rand, tricourile au luat-o din loc, pe trupurile sau in mainile posesorilor, spre culisele improvizate unde se aflau folkistii. Ca o dovada de aratat copiilor si nepotilor ca-n anul de gratie 2006, intr-un august plin de poezia muzicii tinere, luptatorii cu chitara-n mana au existat, rezistand eroic unei armate hotarate sa-i extermine lansand bombe manelistice. Autografele de pe tricouri sunt o altfel de transpunere a amprentelor lasate-n suflet...
100 DE EURO. Artistii au fost aceiasi. In carne si oase. Repertoriul, la purtator. Modificat substantial fata de prima seara. Si pentru ca-s adevarati profesionisti, dar si pentru ca unii curiosi care aud folk ""intaiasi data pentru prima oara"" ar putea deduce ca folkua€™ nu-i mare lucru: inveti trei-patru piese pe care le rulezi prin recitaluri si gata... Asa cum ni se servesc produsele ""fast-food"", cu garnitura de play-back si facaturi computerizate pe post de voce... marfa. Simplitatea si curatenia pieselor folk a fost arma secreta care a ucis fiara clonata a ritmurilor dracesti. A fost din nou Radu Gheorghe, intr-o forma de zile mari. De data asta, si-n postura de profesor de... contorsionism al limbii.
Contra sumei de 100 de euro, pentru domni si pe gratis, pentru doamne si domnisoare, Radu Gheorghe s-a oferit sa dea lectii de invatare rapida a limbii broastei test, a broastei test, a broastei testoase... Hai li, hai lo... si tot ce urmeaza a destins atmosfera de pe plaja. Nu stim daca artistul a primit vreun banut de la domni, dar doamnele si domnisoarele si-au rasplatit mentorul muzical-veterinar-lingvistic cu aplauze la... plaja deschisa si cu proba interactiva a lectiei invatate.
A venit apoi, pe ""cataligele"" pe care umbla mereu Maria Magdalena Danaila. Cea mai frumoasa femeie din... Galati, care iubeste cu patima ploile si mocirita cu trifoi a urcat pe scena desculta. I-am spus, inainte sa-si scoata incaltarile, ca o sa aminteasca multora de Sandy Show, rebela anilor a€™70, care a aparut (ce oroare!) fara pantofi la un concurs cu ""staif"" cum era Eurovision-ul. Mi-a zis ca acelasi lucru i-l povestise cu cinci minute in urma si Mircea Baniciu, cand a aflat de intentia ei.
""DAMEI DE PICA, FRUMOASA DE PICA"". Pomeneam ca seara cu numarul doi a fost calma. Si datorita lui Mircea Vintila, al carui glas cald a adus omagiu dupa omagiu tuturor femeilor din lume prin fiinta ""damei de pica, frumoasa de pica"". O seara speciala trebuie sa contina si liniste. ""Aproape liniste"", compozitia lui Nicu Alifantis, pe versurile lui Alexandru Andries a fost inclusa in recitalul lui Alifantis. O piesa superba, inclusa pe cel de-al doilea album ""Cantecele noastre, toate"", pe care publicul larg o stie in interpretarea Aurei Urziceanu.
Au raspuns prezent folkistul sighisorean din ""Tara lui Foaie-verde, tara lui Fat-Frumos"" - Adrian Ivanitchi - , Alexandru Andries (la fel de in forma ca-n prima seara, dar fara apetitul dedicatiilor). Mircea Baniciu a incheiat apoteotic seara, dedicand (mai zgarcit, dar la obiect) bucatele de piese lui Alifantis si lui Andries. Daca primul a primit versul ""Hei, pletosi, cu pantaloni stramti si soiosi"" (cu referire, desigur, la actuala sa podoaba capilara), ultimul a cerut cu obstinatie pasajul ""minijup foarte scurt si strans pe trup"". L-a primit, spre deliciul si distractia publicului. Ce ""Vremuri""...
Fulgere adevarate in fata, marea agitata-n spate, luna ""atarnata"" de-un cer plumburiu la stanga, nori sangerii la dreapta. Asa a inceput seara de sambata. Daca nu va suna bine, asta nu-i tot. Ca-n fiecare seara, Dinu Olarasu a deschis seria recitalurilor cu imnul ""Folk you!"". ""Acompaniat"" de la nici o suta de metri de baietii agitati de la Akcent. Toti folkistii au trecut prin pro-
bele de foc ale iadului decibelic
de-alaturi.
FURTUNA. Boxele din care tasneau ""accentele"", cand (prea) ascutite, cand (foarte) grave, bubuielile de la focurile de artificii (ce fain substitut pentru voci si bucuria sufletului!) n-au alungat publicul nostru. Dimpotriva, plaja din jurul scenei noastre devenea din ce in ce mai neincapatoare. Nici ploaia care a venit nu i-a potopit pe ai nostri, ci pe-ai lor. La ei au urmat cei de la DJ Project, ca ""backing vocals"" din alt film pentru Maria Magdalena Danaila, Radu Gheorghe, Romeo Ifrim, Adrian Ivanitchi, Ducu Bertzi, Victor Socaciu.
LEGATURI MAGICE. Cuvintele-s sarace pentru a reda incapatanarea publicului de a ramane si forta daruirii cu care au cantat folkistii. In studentie, in sesiune, ma perfectionasem intr-un exercitiu care altadata mi s-ar fi parut imposibil de facut: reusisem sa elimin, prin concentrare, orice agresiune sonora care ar fi putut sa ma distraga de la invatatura.
Nu stiu ce resorturi au deblocat acea experienta din mintea mea si, sunt sigura, din cea a publicului, pentru ca zgomotele grotesti din apropiere au palit in fata glasurilor folkistilor, infratite prin legaturi magice cu cele ale iubitorilor lor. E de necrezut, dar s-a-ntamplat. Pot confirma cei peste doua mii de oameni care au ramas cu noi mult dupa miezul noptii.

VIN BUN DUPA BAUTURA PLINA DE E-URI