Profil minunat si feeric cu Iri. Un presedinte dansator si un premier luxator cu motocicleta trendy. Becali vorbind despre tot si toate. Hezbollah si iar Hezbollah.

Cica mayasii au avertizat ca o sa traim intre lumi. Si cica acum se intampla: suntem chiar intre lumi. Sa fie lumea lor si lumea noastra? Din cand in cand, ai nevoie de repaus. Sa zicem, la piata. Legume, fructe, flori, tarani molcomi. Cat de cat normal ai zice. Te duci la tataita, de la care cumperi de obicei rosii. Sunt bune si dulci, e cam inghesuiala de obicei la el. Mai ales duminica. Si te apuca asa, deodata, sa-i zici lui tataita ca ce rosii bune are. ""Pai, cum sa nu fie bune: sunt crescute din pamant de pe langa Columbeanu, ca stau in zona aia snagoveana."" Au! Nenorocire! Din rosia tocmai luata in mana iese un cap cu ras ferice de Iri. Lasi rosia. Ii spui mosneagului ca nu mai iei, ca te-a apucat o pofta brusca de ardei gras. ""Ia de la nea Sica, cateva tarabe mai incolo. Are mana buna, ca a fost consatean cu Becali."" Ameteala te cuprinde brusc. Din ardeii grasi ies capete de ""Jiji"", din castraveti motociclete cu
premieri, din vinete presedinti dansand, Hezbollahul se desfasoara pe gramezile de pepeni. Dar fericirea pentru toata lumea unde este? Ce e aceea fericire? E, asa, o chestie mica, de bun-simt, care apare din cand in cand si, daca nu stii cum sa o tii, fuge, nabadaioasa. Se pare ca romanilor le-a scapat printre degetele ocupate cu butonatul pe telecomanda tarii, transformata intr-un imens televizor. Un studiu britanic al fericirii tocmai ne-a situat pe locul 136 la acest capitol - adica romanii sunt vai mama lor, niste nefericiti. Ultima sansa ar fi gradina din noi. Cu o singura rosie. Nestorcita.