Moto
Traim in Romania si asta ne ocupa tot timpul.
Mircea Badea, realizator tv Nunu Vasile, mecanic de intretinere la Combinatul de masini hidraulice din Fratautii de Campie. Dupa decembrie 1989, Combinatul si-a schimbat numele in Vintilcom SA. Operatiunea s-a desfasurat intr-un cadru festiv, cu participarea noilor autoritati, care, intre noi fie vorba, erau tot cele de dinainte, dar cu alte porecle. In contul din banca se afla o suma uriasa de bani obtinuta dintr-un export in Arabia Saudita, incheiat cu vreo cateva zile inainte ca poporul victorios sa intre in sediul fostului Comitet Central. Noul director fusese ales de colectivul intreprinderii intr-o atmosfera de entuziasm absolut. Pana in decembrie 1989 indeplinise functia de secretar cu propaganda al Comitetului de partid pe combinat. Trecea drept disident, deoarece o rupea putin pe frantuzeste. Banii din cont fura cheltuiti in doi timpi si trei miscari. Prin 1992, Vintilcom SA avea deja imense datorii. Masinariile disparusera treptat-treptat, dar inexorabil. Unele, furate de salariati. Altele, mancate de rugina sau de iarba care crescuse atat de mare si de deasa, incat un taran instarit de langa orasel, proprietar al unei cirezi de vreo 20 de vaci, propusese Consiliului de Administratie sa-i inchirieze combinatul pentru o vara. Cum nu mai erau bani nici macar pentru lumina electrica, directorul se invoi bucuros. Proprietarul se angaja, in schimb, sa dea societatii 100 de litri de lapte lunar, nesmantanit, lapte schimbat pe curent electric cu Termocentrala din zona. Si astfel, cateva luni bune, maretul combinat rasuna de talangile vacilor bucuroase ca dictatorul fusese rasturnat. Cand se termina si afacerea asta, Vintilcom SA ramase fara nici un ban. Intre timp, directorul fusese schimbat in urma unei greve a salariatilor pe un timp nedefinit, infatisata de posturile tv drept miscare de protest fata de capitalismul salbatic. In realitate, greva isi avea radacina in cearta dintre director si liderul de sindicat in legatura cu inchirierea Halei pentru utilaje destinate centralelor termonucleare unui SRL avand ca obiect de activitate productia de floricele de porumb. Fiecare dintre cei doi voia pentru el mita pusa la bataie de investitorul cu floricele, un bisnitar de pe vremea lui Ceausescu, imbogatit dupa 1989 din comertul cu papuci de baie. Astfel de scandaluri, survenind cam la cateva luni intr-un ragaz de doi ani, dadusera gata combinatul. Ultima oara, inainte de a fi inchis, cazuse in mainile unui escroc italian, care vandu totul: de la presa hidraulica pana la poarta principala, fabricata din fier forjat pe vremea lui Ceausescu, special pentru vizitele fostului secretar general al partidului. Nunu Vasile se numara printre primii salariati care intuisera moartea combinatului o data cu cea a industriei romanesti. Dupa demisie incerca numeroase afaceri, toate fara nici un viitor, de la taximetrie pentru nunti pe sub mana pana la exportul de melci de primavara. Dupa cativa ani de rataciri, ajunse la concluzia ca trebuie sa se aventureze intr-un domeniu ce parea extrem de profitabil: infiintarea unui partid. Multi dintre fostii sai colegi devenisera multimiliardari, candidand la Presedintia Romaniei. Dupa inscrierea in cursa electorala, isi tranteau o carte de vizita aurita, pe care o foloseau pentru a obtine contracte fara licitatie. Astfel ca Nunu putu fi vazut mult timp agatand prin baruri si bodegi, prin iarmaroace de vite oameni pentru a-i inscrie in partidul sau. Afacerea parea la inceput rentabila. Ciobanii din jurul oraselului erau oameni bogati inca de pe vremea lui Ceausescu. Desi zgarciti ai dracului, se invoisera bucurosi sa dea cateva sute de mii de lei in schimbul unei legitimatii prin care deveneau direct membri ai Comitetului Central al noului partid. O adevarata lovitura dadu Nunu cu un cioban din Vartoapele, proprietar a doi dintre cei sase munti ce se prevedeau in zare. Omul accepta sa candideze la Presedintia Romaniei din partea formatiunii conduse de Nunu Vasile. Pentru lista de semnaturi, pentru campania de presa isi puse la bataie cam un sfert din avere. Si si-ar fi prapadit-o toata daca n-ar fi intervenit baietii de Bucuresti, nelinistiti la perspectiva de a nu ramane cu nimic dupa decesul inevitabil, desi trist, al tatalui. Cu toate ca de la un timp, afacerea slabi drastic, tot mai multi insi intrand in domeniu, Nunu se alese cu ceva bani. Din nenorocire, ii depuse la FNI si, dupa faimoasa prabusire a Fondului, deveni unul dintre liderii contestatarilor.