ZIUA impreuna cu Fundatia Nationala pentru Stiinta si Arta a organizat pe 12 iulie o dezbatere pe tema "Ce inseamna stanga si dreapta in Romania astazi". Dezbaterea s-a dorit a fi un prilej de mediere intre o abordare academica si una pragmatica, precum si o ocazie de a evalua utilitatea teoriilor si analizei politice pentru a descifra evolutiile politice contemporane din tara noastra. Criza ideologiilor si pertinenta lor pentru a explica situatia politica actuala nu este numai o problema romaneasca, iar incercarea de a defini aceste notiuni (stanga/ dreapta) este de fapt un efort de a sistematiza principalele curente ale gandirii politice si sociale contemporane. Dezbaterea a fost moderata de Eugen Simion, presedinte al Fundatiei Nationale pentru Stiinta si Arta si de Andrei Stoiciu, directorul de comunicare al Grupului de presa ZIUA. La dezbaterea la care au fost invitati politicieni, analisti, oameni de stiinta, au participat printre altii doi fosti presedinti ai Romaniei (Ion Iliescu si Emil Constantinescu), un fost prim-ministru (Petre Roman), senatori (Varujan Vosganian, Mihai Lupoi), presedintele Academiei Romane (Ionel Haiduc), reprezentanti mass-media, profesori universitari etc. O scurta relatare a dezbaterii a aparut in ZIUA (14 iulie a.c.). Din motive de spatiu, transcrierea integrala a dezbaterii, care a durat mai mult de doua ore si jumatate, nu ar fi fost posibila, de aceea am optat pentru a solicita principalilor vorbitori o sinteza a punctelor de vedere pe care le-au exprimat pe larg in cadrul dezbaterii. Nu ne vom opri la o singura dezbatere. Subiecte de interes se pot trimite pe adresa andrei.stoiciu@ziua.ro.
Prioritati de dreapta si de stanga
Eugen Simion (presedintele FNSA):
Discutia despre stanga-dreapta pare a nu avea in Romania de azi o mare miza. Este, totusi, o tema importanta, Europa merge de cateva decenii dupa ceasul dreptei sau al stangii, mai mult, Parlamentul European este dominat de cele doua grupuri politice. In Estul Europei - stanga trage dupa sine o mostenire grea (mostenirea comunista), iar dreapta nu si-a invins nici pana azi complexele create de violentele, discriminarile, derapajele create de extrema dreapta din anii '30. Cincizeci de ani n-am putut discuta corect despre aceste concepte pentru ca n-am putut analiza corect radacinile si conotatiile lor. Dupa 1990, stanga si dreapta au revenit in actualitate, dar, repet, n-au revenit libere. Si, apoi, s-au amestecat, confuzionat repede. Pentru ca stanga parea ca este mostenitoarea directa a totalitarismului de tip bolsevic, ea a fost culpabilizata cu mai mare intensitate. Efectul a fost ca intelectualii, de pilda, n-au mai vrut sa fie de stanga, iar cei care au acceptat au fost repede marginalizati, satanizati, culpabilizati. Nici dreapta romaneasca n-a avut cred o pozitie mai buna. Ea s-a blocat in ideosincraziile ei, a venit cu un program vechi, n-a tinut seama ca in 1990 societatea romaneasca avea alta componenta si alte mentalitati. Mai este ceva: stanga si dreapta se identifica la noi cu personajele politice care ilustreaza aceste optiuni. Asa se face ca la ora actuala putine lucruri sunt clare in privinta stangii si dreptei. Multi se intreaba daca exista, in fapt, o ideologie de stanga si una de dreapta, daca nu traim cumva intr-o epoca post-ideologica asa cum traim in post-modernitate, intr-o epoca post-industriala, post-crestina etc. Daca este adevarat ca toate sistemele ideologice si-au pierdut din importanta in societatea post-moderna si, cum zice Nietzsche, omul de sistem este prin definitie suspect, de ce nu ar fi suspecte atunci si sistemele ideologice? Nu stiu daca acest fapt este adevarat, dar stiu ca exista azi o criza a valorilor traditionale, o criza profunda a umanismelor. Tinerii nu mai au incredere in ideologii, sunt mefienti fata de oamenii politici si, in genere, detesta politica. Ei vor sa traiasca altfel decat au trait parintii lor. Multi dintre ei vor sa paraseasca definitiv Romania si, trebuie sa recunoastem, au motive s-o faca. Ce poate sa-i spuna unui tanar de 20 de ani o stanga dominata cu mici exceptii de indivizi imbogatiti si aroganti, dar o dreapta care se faramiteaza si se contesta cu fervoare? Ce incredere poate sa aiba intr-un partid care azi este de stanga si maine dimineata declara ca s-a transformat intr-un partid de dreapta, in unanimitate? Comedia lui Caragiale continua... As vrea sa inchei acest cuvant introductiv, spunand ca dreapta si stanga trebuie sa aiba grija una de alta. Cand una ajunge la putere, sa aiba grija ca opozitia sa fie puternica, nu sa o bage la puscarie. Exercitiul democratiei cere un echilibru de forte.
Mihai Lupoi (PNL):
Dezbaterea despre stanga si dreapta este inutila si irelevanta pentru a descrie situatia politica din Romania astazi. Experienta recenta arata ca la noi cultura politica favorizeaza personalitatile, nu ideile. Partidele sunt partide de lideri sau nu sunt deloc. Acum cativa ani, pe scena politica romaneasca, un partid a incercat clar sa se defineasca printr-o ideologie de dreapta, construindu-si un discurs politic coerent. Acest partid se numea UFD, Uniunea Fortelor de Dreapta, si era condus de intelectuali si de lideri de prestigiu, dar nu avea nici un lider popular. Esecul acelui partid este dovada ca la noi nu exista inca o societate pregatita sa judece platformele politice dupa idei, oricat ar fi ele de coerente. Putem compara aceasta situatie cu partidul lui Gigi Becali si nu trebuie sa ne miram ca acest tip de lider-locomotiva trage un partid dupa el si obtine mai mult decat partide cu traditii consacrate. Profit de ocazia pentru a spune ca din punctul meu de vedere, PD-ul este un partid de lider si ca dupa urmatoarele alegeri prezidentiale, PD risca sa dispara. Pe de alta parte, dezbaterea noastra este, cel putin pentru mine, o dovada ca nici liderii politici nu au ce sa ofere societatii. Este un dialog de surzi. In Spania, in Italia, traieste peste un milion de romani care ar putea vota, care voteaza si pentru care nimeni nu vorbes te. Nici un lider politic din Romania nu le ofera nimic, nu le cunoaste problemele si nu le reprezinta interesele iar ceea ce facem noi aici este dovada ca vorbim noi intre noi ca sa ne ascultam unul pe altul, nu ca sa propunem societatii romanesti un proiect de viitor. In timp ce multi lideri politici si intelectuali sunt captivi in acest tip de discurs autist, modelele si reperele morale ale societatii sunt reprezentate de altcineva. La mine in Dolj, modelele morale la sate au devenit acei emigranti care au plecat in Spania sau in Italia. Lor li se cere sfatul in probleme banesti sau politice, ei sunt intrebati de familiile lor cu cine sa voteze la prezidentiale sau la parlamentare. Preotul, invatatorul, medicul satului nu mai joaca un rol major in formarea opiniei publice, nu mai conving pentru ca s-au rupt de realitatile locale, asa cum multi politicieni sunt rupti de realitate.
Florin CONSTANTINIU (istoric):
Intre 1945 si 1989 nu a fost decat un pseudosocialim... Indraznesc sa spun ca Marx este confirmat de evolutiile de dupa 1989.
Andrei STOICIU (ZIUA):
Dezbaterea duce la concluzia ca s-au construit niste false reprezentari despre ceea ce inseamna stanga si dreapta. Pe de o parte, multi vorbitori au mentionat ca mass-media construiesc o imagine falsa a lumii politice si a agendei publice. Pe de alta parte, unii dintre politicienii prezenti considera ca politicienii construiesc despre ei, adica despre adversarii lor politici o imagine falsa. In fine, intelectualii si mediul academic contribuie la randul lor la confuzia generala propunand modele teoretice fara priza la public sau agende publice care reprezinta interese de grup, tehnocratice. Ce mi se pare interesant este ca nimeni nu a vorbit despre constructia institutionala din aceasta perspectiva, adica practic despre motorul modernizarii sociale... Cred ca exista un clivaj mai important decat cel stanga/ dreapta, clivajul intre schimbarea institutiilor publice si schimbarea discursurilor politice.
Varujan VOSGANIAN (PNL):
In Romania suferim de sindromul tergiversarii... Dezbaterea comunism-anticomunism a fost o falsa dezbatere... Ar fi necesar un singur partid de dreapta in Romania.
Victor NEUMANN (istoric):
Sugerez sa imitam experienta germana si sa producem, sub egida Academiei, un proiect de cercetare care sa defineasca sensul exact al cuvintelor folosite in dezbaterea publica : stanga, dreapta, democratie, natiune, neam, popor.
Puncte de vedere Ion ILIESCU:
1. In delimitarea stangii si dreptei politice exista cel putin doua criterii:
- raportul dintre factorul economic si cel social in politicile economice si
- rolul statului in economie, ca factor de coeziune si solidaritate sociala.
2. Rolul stangii politice, astazi in Romania, este de a reabilita conceptul de socialism - compromis prin practicile sistemului totalitar care a guvernat in URSS si in restul tarilor central-europene, inclusiv in Romania, sistem care s-a prabusit in 1898 si care, in esenta sa, nu a fost socialist pentru ca "nu poate exista socialism fara democratie". Virulenta campaniei desfasurate de unele cercuri de dreapta, bazate pe un anticomunism primitiv, actioneaza ca un factor de intimidare a celor ce sunt atasati sincer si firesc valorilor stangii democratice.
3. Comunistii aflati la putere au gresit cand au ignorat rolul pietei si al relatiilor de piata in economie, inlocuindu-le cu administrarea arbitrara a economiei de catre stat, ca si atunci cand au subestimat rolul proprietatii si al simtului de proprietar. Socialistii suedezi, veniti la putere in anii '30 - nu au procedat la nationalizari si nu au afectat structurile societatii capitaliste. Ei au operat cu doua parghii, prin politica fiscala, introducand principiul impozitarii progresive si prin politici sociale, vizand reducerea decalajelor sociale
4. In Romania, in perioada anilor de tranzitie s-au distins trei mari curente politice si orientari ideologice:
a) orientarea conservatoare - vizand reintoarcerea la realitatile antebelice si promovarea formulei "restitutio in integrum".
b) orientarea neoliberala - promovand fetisul pietei libere si al statului minimal.
c) orientarea social-democrata - urmarind promovarea in Romania a conceptului de economie sociala de piata si diminuarea polarizarii sociale generate de procesele de tranzitie, care reamintesc, intr-un fel, acumularea primitivja de capital. Cota unica este o masura fiscala de esenta liberala care a adancit procesul de polarizare, ca si excesele in actiunile de restituiri de proprietati.
5. In procesul de tranzitie se impune evitarea a doua tendinte extreme - etatismul exacerbat (generat de vechile practici ale statului totalitar), pe de o parte si noninterventionismul, pe de alta. Statul nu trebuie sa se substituie initiativelor agentilor economici, sa le afecteze autonomia; nu trebuie sa practice o fiscalitate opresiva, ci sa promoveze parghii de stimulare a initiativei private, de asemenea nu trebuie sa stimuleze cheltuieli guvernamentale mari, generatoare de inflatie si de datorie publica. Statul este insa dator sa asigure stabilitatea interna, apararea proprietatii publice si private, stoparea coruptiei; sa creeze cadrul institutional, inclusiv financiar-bancar, pentru un climat favorabil de afaceri; el are rolul principal in solutionarea unor probleme de interes general (dezvoltarea economica, protejarea grupurilor defavorizate, ocrotirea sanatatii, sustinerea invatamantului, culturii, cercetarii, asigurarea apararii nationale, protejarea mediului si a bogatiilor naturale). Pentru Romania, problema strategica majora este reducerea marilor decalaje istorice care ne despart de tarile dezvoltate. Integrarea in UE este o oportunitate istorica unica, pe care suntem datori sa o valorificam.
Emil CONSTANTINESCU:
In Romania, constructia partidelor politice s-a facut fie in dispretul ideologiei, fie cu falsuri create in urma unei manipulari bine pregatite, bine gandite si bine organizate. Atunci cand vorbesc de tradarea unor elite intelectuale, nu ma refer la o tradare de ordin moral, ci ma refer la tradarea ratiunii de a fi a unui intelectual si anume capacitatea de a realiza analize rationale, si nu emotionale. Dezbaterea poltica s-a facut si se face inca astazi sub forma unor defulari emotionale. De aceea, nu avem nici o analiza corecta in care sa se precizeze spatiul, timpul, posibilitatile maxime, minime, contextul. In ceea ce priveste zona ideologica, aceasta a fost fie expulzata de la inceput cand s-a incercat sa se constituie FSN-ul ca o noua forma de consens si de gandire politica unica, fie in paralel, prin uzurparea de simboluri, de nume si prin multiplicarea unor nume de partid. Manipularea politica a capatat accente umoristice, pentru ca aceasta uzurpare a mers pana la uzurparea culorilor. Toata perioada de "strada" a tuturor miscarilor politice din Europa post-comunista dadea imaginea unor multimi albastre sau rosii, care configurau spatiul dreptei europene albastre, sau culoarea rosie a stangii socialiste. Numai in Romania, ridicolul a facut ca trandafirul sa fie albastru (cel al PSD-ului si al PD-ului). La nivelul presei, revistele care se faceau ecoul zonei securisto-comuniste, aveau si ele culoarea albastra (Dimineata, Adevarul) si, mai mult, uzurpau titluri cu care nu aveau nici o legatura, schimbandu-si numele lor comunist dupa numele unor ziare fondate cu un secol in urma, foste ziare conservatoare, liberale sau chiar a unei stangi interbelice care nu avea nici o legatura cu comunismul. Astfel, am asistat la situatia curioasa, ca pentru a se diferentia, ziarele care se impotriveau prelungirii comunismului in Romania (Romania Libera, Evenimentul zilei, ZIUA) si-au ales culoarea rosie. Aceasta invocare a unor aspecte grotesti, este insa revelatoare pentru modul in care in Romania dezbaterea de idei a fost inlocuita cu aspecte simbolice... In Romania, nu a existat o dezbatere ideologica pe centru-dreapta moderna. Singurele incercari au fost cele de refacere a numelor partidelor istorice, care din fericire, nu au putut fi total confiscate. In acelasi timp, constructia unei alternative s-a facut prin opozitia la sistemul comunist, uneori prin aspecte personale...
Lipsa alternativelor reale bazate pe cunoasterea si aderarea la principii si valori, care constituie forta sistemului european, permite falsuri care esueaza in ridicol, cum ar fi declaratia unui vice prim-ministru, lider al Partidului Conservator: "Dupa 60 de ani am revenit la putere", declaratie care depaseste pana si formularile lui Caragiale... Dupa 1990, elitele intelectuale romanesti, au generat prestigiu pentru stiinta si pentru cultura, intr-o confruntare directa in Occident. Exista chiar si analize economice si sociale remarcabile, cu un nivel de circulatie extrem de redus din cauza confiscarii scenei mediatice de catre falsi formatori de opinie, care-si expun frustrari personale sau mai mult, care s-au vandut unor grupuri de interese, unii din acesti formatori politici de opinie fiind chiar rebuturi ale politicii post-decembriste. Apelul meu se indreapta spre o generatie tanara care sa construiasca o alternativa bazata pe valori si principii.
Petre ROMAN:
Stanga cere o discutie serioasa despre redistribuirea venitului pe terenul unei cresteri economice. Acesta e sensul echitatii, iar nu acela de a redistribui saracia. Egalitatea conditiilor de participare, egalitatea sanselor pentru "a avea o viata in fata noastra iar nu in trecut", egalitatea in asumarea riscurilor definesc conceptul actual de egalitate. Aceasta egalitate incurajeaza si sprijina diversitatea umana, diversitatea intereselor, diversitatea raspunderilor. Aceasta egalitate nu este un obstacol in calea libertatii in diversitate. Prin urmare, cresteri de productivitate, imbunatatirea competitivitatii, inclusiv prin educatie, formare continua, asistenta sanitara se orienteaza catre dezvoltarea capitalului uman, prin politici combinate, publice si private. Un punct important al deosebirilor, dar si al discutiei pe un teren comun intre stanga si dreapta se refera la reforma statului. Ce stat ne dorim si care este rolul sau... In concluzie, statul actual, implicat in problemele capitalului uman si ale capitalului real, isi pune, de asemenea, problema acelui prag minimal al productiei nationale necesara pentru ca toti cetatenii sa beneficieze de o relativa bunastare si sa se alimenteze de o maniera convenabila. Statul national a fost ti ramane singurul in masura sa asigure cadrul de functionare in realitate a institutiilor legale si a societatii civile. Natiunile mai sarace se tem, pe buna dreptate, de formele noi de desfacere a structurilor de stat national. Intr-adevar, ele pot pierde ceea ce au construit atat de greu si aparat cu sacrificii atat de mari. Vom desface statele nationale fara a pune ceva mai bun in locul lor? Ar fi un risc pe care nu ni-l putem asuma. Europa reala este Europa membrilor sai, adica a statelor nationale, a culturilor lor, cat si a intereselor lor. Statul national eterogen ramane cea mai buna entitate institutionala de care dispunem. Merita sa-l aparam si sa nu cedam intentiilor de a crea unitati subnationale sub pretextul ca "oricum Europa se indreapta in aceasta directie". Constructia UE a fost, in esenta, indrazneata si precauta. Indrazneata in fixarea obiectivelor si precauta in realizarea lor. Cum era si firesc, am mers pe un drum cu repere fixate, formate din criterii si reguli. In acest mod UE a furnizat democratiilor noi, inca fragile, o ancora de stabilizare.
Daniel DAIANU:
Nu am impartasit vreodata teza ca, dupa caderea comunismului, distinctia stanga/ dreapta s-ar efata intr-o societate democratica, intr-o "democratie liberala", ca sa folosesc sintagma propusa de Fareed Zakaria. In "Sfarsitul istoriei" Fukuyama a reliefat colapsul sistemului de comanda (comunist), dar analiza sa a simplificat in exces. Derularea evenimentelor in Europa si aiurea arata ca propensiuni ideologice, de-a lungul celor doua aliniamente traditionale, raman nu mai putin viguroase. Exista o problematica Ìn agendele de politica publica, care poate cauza si intretine confuzii. Aceasta problematica origineaza in dificultati majore cu care se confrunta, de exemplu, tarile europene: dinamica demografica (imbatranirea populatiei), criza sistemelor asistentiale, un deficit de competitivitate in raport cu ascensiunea economica a Asiei, implicatii sociale ale noilor tehnologii informationale si comunicationale etc. Aceste dificultati obliga la raspunsuri de politica economica care pot fi deconcertante pentru cei scoliti in termeni conventionali. In plus, Uniunea Europeana, cu regulile ei, impune restrictii aditionale (exemplu este functionarea in cadrul euro-landului). Confuziile evocate si dilemele inevitabile in alegeri de politica publica au dus la aparitia a ceea ce s-a numit "Calea a Treia" (Giddens), sau la inovatii in politica publica de genul "workfare" in tarile scandinave. De altfel, zona scandinava a UE s-a dovedit a fi cea ma inventiva si cu suces in reforma statului institutional, flexibilizarea pietelor, stimularea sectorului de cercetare si dezvoltare tehnologica, fara a demantela ceea ce numim "modelul social european". Prin urmare, clivajele ideologice inauntrul unei societati democratice-raman. Pe de alta parte, orice guvern ar fi, el trebuie sa gaseasca mijloace pentru o redefinire a "contractului social". Tot tarile scandinave au aratat cum poate fi redefinit un contract social, fie ca la guvernare au fost social-democrati, fie coalitii de dreapta. Clivajele ideologice se manifesta tot mai puternic in spatiul international, reverberatiile fiind evidente in negocierile comerciale (vezi Runda Doha), dialogul privind ajutorul pentru tari sarace, gestionarea pericolelor globale etc. In Uniune, aceste clivaje se observa in infruntarile din Parlamentul European. Tarile din Europa Centrala si de Rasarit, mutatis mutandis, se confrunta cu probleme similare cu cele ale tarilor vechi din Uniune; si in Est populatia imbatraneste, sistemele asistentiale sunt incordate tot mai mult, iar competitia globala se simte. Intervine aici insa un paradox, intrucat economiile cresc intr-un ritm considerabil mai inalt (5-6% dinamica medie a PIB-ului, fata de 1,5-2% in vestul UE). Cum se poate explica influenta unor partide extremiste in aceste tari, o teza conventionala fiind ca cresterea economica inalta ar eroda forta propulsiva a ideilor lor? Vezi de pilda fomarea coalitiilor in Polonia si Slovacia.
Explicatii ar fi: cresterea inegalitatilor sociale; nevoia de identitate nationala (dupa decenii de suprimare de catre sistemul comunist); resurectia nationalismului economic in Franta, Germania, in lume; teama de UE ca "suprastat"; teama de vecini puternici etc. In Romania ne vom confrunta, dupa aderare, cu un buchet de probleme care izvorasc din: cerintele respectarii regulilor Clubului (Acquis-ul), din nevoile de dezvoltare a unei tari cu economie emergenta (ca sa nu spun subdezvoltata), unde includ problematica ruralitatii si, in fine, din presiunile care deriva din globalizare. Orice guvern va fi, va trebui sa gaseasca raspunsuri de politica publica adecvate la acest triptic de probleme. In ceea ce priveste spatiul politic public, este nevoie de clarificare doctrinara si de un proces politic mai sanatos -oameni politici mai onesti, responsabili, dedicati serviciului public.