12 aprilie 2005. Radio Mix FM. In prima sa iesire publica de dupa anuntul privind rapirea celor trei jurnalisti, Traian Basescu ii declara lui Carol Sebastian ca nivelul de intoxicare a presei in acest eveniment este comparabil cu cel de la Revolutie. Ziaristul il intreba, in mod firesc, cine a facut o asemenea intoxicare. Presedintele se grabeste sa raspunda: ""Stim persoanele, vom discuta dupa. Si anume: din tara si oameni din Irak"".
Asadar, potrivit lui Traian Basescu intre 28 martie si 12 aprilie 2005, presa fusese intoxicata cu buna stiinta de persoane avand interesul de a duce ""atentie opiniei publice catre alta directie decat cea reala"". Era o afirmatie extrem de grava. Pentru ca ea trimitea la o vasta conspiratie intre autorul rapirii (fusese acuzat oficial deja Omar Hayssam) si cercuri tenebroase care manipulau presa.
In chip firesc, nimeni nu i-a cerut presedintelui, la vremea respectiva, sa dezvaluie cine erau autorii incredibilei intoxicari despre care va vorbi si la conferinta de presa de a doua zi:
a) la ora respectiva intreg efortul era concentrat pe salvarea jurnalistilor
b) presedintele se angajase ca va arata cine sunt autorii intoxicarii dupa ce jurnalistii vor fi eliberati. 6 iunie 2005. Jurnalistii sunt in tara. Traian Basescu poate dezvalui, in sfarsit, cine a intoxicat presa din Romania. Stupoare! In montajul literar-artistic de la Cotroceni, Traian Basescu nu sufla un cuvant despre asta. Abia la insistentele presei da un raspuns aiuritor:
Presa s-a intoxicat singura. De aceea, in locul dezvaluirii promise in 12 aprilie 2005, presedintele cere presei sa spuna sursele care au intoxicat-o. Incredibila tragere pe sfoara nu e remarcata de nimeni din presa. (Subsemnatul a sesizat-o, dar eu eram hulit la vremea respectiva de confratii fascinati de Marele Salvator, pentru ca indraznisem sa sustin ca afacerea Rapirea din Irak era o diversiune pusa la cale de Cotroceni). Daca presa romana s-ar fi concentrat pe aceasta smecherie, ar fi ajuns poate la concluzia mea: Traian Basescu n-avea cum dezvaluie autorii manipularii, deoarece acestia erau cei care pusesera la cale diversiunea. In frunte chiar cu domnia sa.
Si, asa cum declarase in 12 aprilie 2006 presa fusese intoxicata ""pentru a duce atentia opiniei publice catre alta directie decat cea reala"".
In cazul asa-zisei rapiri, directia reala ducea catre o operatiune bine pusa la cale de catre Serviciile Secrete cu stiinta Cotrocenilor. Zvonurile lansate cu nemiluita si evenimentele gen perdele de fum aveau menirea de a concentra atentia pe varianta dorita de Regizorii diversiunii: a unei rapiri puse la cale cu mijloacele stangace ale lui Omar Hayssam. O rapire posbila si pentru ca Servicile Secrete nu l-ar fi monitorizat pe sirian. Mecanismul se repeta si in cazul disparitiei lui Hayssam. Din 20 iulie 2006, am asistat la o incredibila manevra de intoxicare a presei ""pentru a duce atentia opinie publice catre alta directie decit cea reala"". Directia reala o constituie adevarul ca fuga lui Omar a fost o operatiune bine pusa la punct de catre servicii sau poate de un singur serviciu. Directia falsa o constituie minciuna ca eliberarea si fuga lui Hayssam au fost rezultatul unui lung sir de balbaieli la nivelul unor institutii ale statului de drept, in frunte cu Serviciile Secrete.
Din punct de vedere legal, responsabilitatea eliberarii si a fugii le revin Administratiei Penitenciarelor, Parchetului General si Politiei de frontiera.
Demisiile spectaculoase ale celor trei sefi de servicii, nici pana azi explicate temeinic opiniei publice, au concentrat atentia pe responsabilitatea Serviciilor Secrete. Altfel spus pe institutiile nu numai care aveau cea mai mica indatorire legala in cazul Omar, dar si care sunt cel mai greu de verificat, data fiind secretomania care inconjoara viata si activitatea lor.
Acceptand sa demisioneze in cor, pastrandu-se dupa aceea intr-o ambiguitate de Securitate ceausista, cei trei sefi sunt principalii actori in noua diversiune pusa la cale de Cotroceni.