408 europarlamentari au semnat o declaratie prin care cer autoritatilor romane doua lucruri: sa dea curs cererilor de adoptie nerezolvate, depuse in perioada moratoriului; sa permita adoptia internationala a copiilor romani cand ea este in interesul acestora. Semnata si de dl Pierre Moscovici, raportor pentru Romania, Declaratia 23 este un document oficial al Parlamentului European.
Ambele solicitari sunt de
bun-simt si legale. Moratoriul a suspendat doar adoptia internationala, nu si legea in vigoare la vremea respectiva. In baza acestei legi, peste 1.000 de familii straine au depus dosare de adoptie la Autoritatea Nationala pentru Protectia Copilului. Acestea nu pot fi solutionate dupa noua lege a adoptiilor, ea neavand caracter retroactiv.
Adoptia internationala nu inseamna export sau trafic, ci un drept care deriva din dreptul fundamental al copilului de a avea o familie. Acest drept este garantat si reglementat de Conventia de la Haga privind Protectia Copilului si Cooperarea in Materia Adoptiei Internationale si de Conventia ONU privind Drepturile Copilului. ""Statele parti recunosc ca adoptia in strainatate poate fi considerata ca un mijloc alternativ de asigurare a ingrijirii necesare copilului, daca acesta, in tara de origine, nu poate fi incredintat spre plasament familial sau spre adoptie ori nu poate fi ingrijit in mod corespunzator."" Asadar, strainii care vor sa adopte sau care sustin ca adoptia internationala este un mijloc de protectie eficient nu merita sa fie pusi la zid pentru ca nu sunt hoti, teroristi, pedofili sau criminali.
Legea 273/2004 a anulat acest drept copiilor romani. Articolul 39 spune ca ""adoptia internationala a copilului care are domiciliu in Romania poate fi incuviintata numai in situatia in care adoptatorul sau unul dintre sotii din familia adoptatoare care domiciliaza in strainatate este bunicul copilului"". Restrictia contravine celor doua conventii internationale semnate de Romania si este inumana. Conform articolului 39, sotul strain al unui cetatean roman nu-i poate adopta copilul. Familiile care au adoptat un copil roman nu mai au dreptul sa adopte fratele sau sora ramasi in tara. Copiii cu dizabilitati, pe care nici un roman nu vrea sa-i adopte, nu vor avea niciodata o familie.
Adoptia costa oriunde in lume. Sumele platite reprezinta contravaloarea serviciilor prestate in procesul de adoptie: ingrijirea copilului, analize medicale, asistenta juridica, legalizarea actelor etc. Conventia de la Haga recunoaste aceste plati (art. 32/2), interzicand doar castigurile nemeritate (art. 32/1). Or nimeni nu a facut dovada acestora, mai ales ca in Romania costurile sunt mult mai mici decat in Anglia sau SUA. Mai mult, zeci de milioane de dolari au intrat in renovarea sau construirea unor centre de plasament, plata asistentilor maternali si sociali, asistarea copiilor abandonati s.a.m.d. Cele mai multe
ong-uri, romane sau straine, implicate in adoptie, au lucrat legal si in interesul copilului.
Cum raspund autoritatile acestui demers al PE? Cu gogorite - vezi asa-zisa disparitie a 1.300 de copii, exportul de copii, traficul pentru organe etc - sau cu acuzatii iresponsabile. Dl. Bogdan Panait, presedintele ANPDC, a declarat ca ""majoritatea sumelor luate pentru copiii romani ramaneau in strainatate, unde erau folosite inclusiv in campaniile electorale ale politicienilor care sustineau adoptiile internationale"". Rezulta ca 408 europarlamentari plus parlamentari din SUA si Europa cer Romaniei sa respecte un drept ca sa faca rost de bani pentru campania electorala!