Doi oameni de afaceri hotarasc sa plece o saptamana la Muntele Athos, ca sa le mai ierte Dumnezeu din pacate.

Unul din ei, sa-i zicem Costica, e de parere ca popii trebuie sa aiba un fel de mercurial al mantuirilor si-l intreaba pe tovarasul sau, caruia in mod logic ii vom zice Mitica, daca e la curent cu problema. Fiind cei doi mici oameni de afaceri, pacatele lor nu pot fi decat mici, cel mult mijlocii.
Depinde, fireste - raspunde Mitica - , de ce avem fiecare pe constiinta. Noi ne fixam tarifele, iar sfintiile lor iau banii si aranjeaza treaba, acolo, sus.
Ce sa am eu pe constiinta?, face retoric Costica, dupa care, ca si cum si-ar aduce aminte de un lucru nu tocmai placut, conchide: Am pe suflet ce are fiecare om. Cand dai din coate, ca sa razbesti la mai bine, ii rupi unuia o coasta, ii scoti altuia un dinte. Eu zic sa dam la Athos vreo trei sute de euroi si o sa fie in regula. Pai, da - il ironizeaza Mitica - , dai trei sute de euroi si pe urma poti sa ii mai aranjezi unuia dantura, altuia sa-i scrantesti un picior. Hai, ma, Costica, ce mama dracului, Doamne iarta-ma!, suntem noi niste pacatosi de trei sute de euroi? Dam, acolo, cate o mie si, pana la anul, putem sa le rupem gatul la chinezii din complexul Europa, fara sa mai facem seara rugaciuni. Primim o procura in alb de la Al de sus. Ce-ti veni cu chinezii?, intreaba nitel iritat Costica. Am terminat-o cu ei de cinci ani. De trei, il corecteaza Mitica. Iar cu Li Chang sau Li Zbang, cum naiba ii zicea lua€™ ala care a ajuns jumatati
la spital, ai terminat-o atat de scurt, ca nici nu mai era nevoie de geamantan ca sa se duca la vale, pe Dambovita. Ma, Mitica - se enerveaza de-a binelea Costica - , sa stii ca chiar ma supar. Glumesti o data, glumesti de doua ori, dar dac-o tii intruna cu asta inseamna ca tu crezi ce zice gura lumii. Nu prea conteaza ce cred eu - il domoleste ipocrit Mitica, asa cum de altfel ar face-o orice partener de afaceri serios, care are asul in maneca - , dar cum crezi tu ca merg lucrurile la Athos? Ca la noi in cartier, la Biserica Toti Sfintii? Ne spovedim,
vericule, la repezeala si dupa aia ne taie taica parintele chitanta? Dupa o clipa de gandire, Costica intreaba incet: In ce limba ne spovedim? In romaneste, in lipoveneste, in englezeste - spune Mitica - , in ce limba vrei. Poti sa te spovedesti si-n islandeza, ca tot aia e. Al Batran pricepe ce zici si-n patagoneza.
Costica vrea sa stie daca iertarile astea de pacate de la Athos sunt garantate sau sunt un moft. Mitica e de parere ca ele fac bine la somn. Costica ar lasa plecarea pentru la toamna, fiindca are o afacere la sfarsitul saptamanii. Mitica zice ca nu, ca doarme prost si ca precis nu-i din cauza arsitei. M-oi fi tras in piept in povestea aia cu exportul de berbecuti, il intreaba Costica, si acum iti pare rau? Te-ai inteles cu turcua€™ si l-ai furat pe frate-tu? Vorbesti prostii, spune Mitica. Simt eu ca acum e un sezon bun la iertari. Nu-i inghesuiala si are si Al Batran vreme sa vada personal balanta cu fapte bune si fapte rele. Atunci - spune Costica - ne-am inteles, lasam cate o mie fiecare? Mitica insa isi da pe fata caracterul: Sapte sute e tocmai bine. Ce pacate sa avem noi, ce, suntem parlamentari, ministri, sefi de partide? Niste parliti. Nici macar amanta nu mai am. Zau, Mitica, iti spun eu, merge si cinci sute.