Leganata de undele Oltului, e ca un ochi al cerului. Din soseaua pe care urla motoarele se zareste ca o plapanda radiografie a unui paradis apus. Uite asa... o fasie de uscat croita de Dumnezeu. Aici Schitul Ostrov. Despre a carui legenda, da

Leganata de undele
Oltului, e ca un ochi al cerului. Din soseaua pe care urla motoarele se zareste ca o plapanda
radiografie a unui paradis apus. Uite asa...
o fasie de uscat croita
de Dumnezeu. Aici Schitul Ostrov. Despre a carui
legenda, daca intrebi, maicutele incep sa-si
faca cruce. E protejat de Dumnezeu, caci apele
Oltului l-au ocolit. Nu la fel s-a intamplat cu Castrul roman Arutela.

Insula nascuta dintr-un miracol a rezistat blestemului barajului si potoapelor. Azi, Ostrovul adaposteste cea mai veche asezare monahala de maici din tara. Pe taramul protejat inexplicabil de o icoana gasita in noroi respira zece calugarite. Doar ele si o armata de licurici.
ZI CANICULARA. Toropeala si sudoarea ma fac sa am halucinatii tulburatoare, mai ceva ca-n Orient. Legatura cu Schitul Ostrov se face pe un pod imens, pe care parca iti castigi pasaportul spre Eden. In fata, o insula in mijlocul apei. Crucile manastirii stralucitoare in dogoarea soarelui se ivesc dupa o padure nesfarsita de plute, a carei liniste e curmata de clipocirile Oltului grabit. Culoare si pastel, miros de sfant. Dintre fardurile naturii, imbracamintea alba a micutului schit iti fura ochii.
LICURICII PAZNICI. Un amestec de vechi cu rugaciune, pe o corabie ce merge spre Dumnezeu. Maicutele sfioase, numaa€™ zece la numar, sunt singurele de pe insula. Abia isi trag sufletul si ridica privirea din pamant, dupa ce trudesc mai rau ca hamalii. Dar ele stiu. Sunt pe taramul binecuvantat. ""Oltul curge la aproape doi metri de biserica. Cu toate astea, niciodata nu a fost inundata"", imi spune sora Iuliana. Curtea schitului e plina de tot soiul de flori, cum numai in Biblie se pomeneste. Si nu e de mirare. Ani la rand, pe limba asta de pamant au crescut plante exotice, smochine, castani comestibili, lamaite. Veveritele coborau din copaci si iti furau din palma. Nelipsit era spectacolul divin a milioane de licurici, ce luminau dintre stejarii seculari, un fel de paznici ai insulei.
LEGENDA. Cand am intrebat cum a aparut insula, maicuta si-a facut cruce. Nici un raspuns nu parea mai complet decat cuvantul minune. Legendele spun ca un crestin a incercat sa treaca raul cu carul tras de boi. Dintr-o data, o furtuna a spulberat totul in jur, iar apele s-au umflat. In fata omului se ridicase un val urias. Inchinandu-se, barbatul
s-a rugat sa scape de moarte, cu promisiunea ca va ridica o biserica in semn de multumire. ""Dintre puhoaie a iesit un deal mare, iar valul s-a desfacut in doua. Asa a aparut insula Ostrov! Printr-o minune. Enoriasul a ridicat apoi o bisericuta din barne, pe care Nicolae Basarab a zidit un nou locas. Acesta in care stam noi"", povesteste maicuta Iuliana. Se spune ca icoana facatoare de minuni care protejeaza schitul a fost gasita in pamant de un alt credincios aflat la ananghie. Oamenii vin adesea si se inchina la ea, cerandu-i diverse lucruri. Si schimba vieti. Datorita ei, unii s-au vindecat de boli, altii au putut avea copii. Tot icoana a salvat de la scufundare manastirea, in timp ce Oltul manios radea totul in jur.
BLESTEM. Prin anul 1980, sotii Ceausescu au vrut sa ridice in zona un baraj si sa dispara Ostrovul. Tot un miracol i-a facut pe cei doi sa se razgandeasca in utimul moment. ""Nu au distrus manastirea, dar au adus betoane, iar paradisul a fost treptat ucis. Florile acelea nu s-au mai deschis vreodata, iar arborii s-au uscat"", povesteste trista o calugarita. Se spune ca pentru ca au dracuit biserica inainte de plecare, sotii Ceausescu au avut atunci un accident rutier, fiind grav raniti. Pe patul de spital, Elena a visat icoana si pentru ca a salvat-o, ea a renuntat la ridicarea barajului. Manastirea dintre ape, invaluita in misterele tesute printre crengile arborilor seculari, s-a impus in fata eternitatii. Acolo unde clopotele rasuna ca o zi de sarbatoare, lumea de afara nu mai pare o amenintare. Tinerii isi saruta dragostea la fantana cu apa sfanta ca si cand nimeni nu ar fi sa ii priveasca. Si se mai spune ca locsorul asta mirific e fostul Eden si ca cine pleaca din el nu mai e la fel. Si totusi... Sa fi fost in Paradis, inainte sa inchid ochii peste tot?

UN FEL DE EDEN. Curtea Schitului Ostrov e plina de tot soiul de flori


Despre autor:

Jurnalul National

Sursa: Jurnalul National


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.