In Uniunea Europeana poti divorta in sase luni, in patru ani sau deloc, in functie
de legislatiile nationale,
iar Bruxellesul cauta o cale de uniformizare.

Divorturile au devenit o problema nu doar pentru cuplurile implicate, ci si pentru oficialii europeni. Asta pentru ca procedurile necesare separarii dureaza jumatate de an pentru cetatenii statelor din nord, in timp ce pentru maltezi divortul nu e posibil, iar la irlandezi si polonezi procedurile se taraganeaza timp de patru ani. Dupa o dezbatere publica de aproape un an, autoritatile de la Bruxelles s-au decis sa ia taurul de coarne si sa rezolve cat mai rapid aceste cazuri. Sprijinul celor 25 de state membre nu va fi insa unanim, avand in vedere ca, dupa runda de dezbateri, unele tari inca tin cu dintii de traditiile religiei catolice si de legile nationale, chiar daca acestea prevad proceduri destul de complicate si cronofage, pentru separarile legale dintre doi cetateni provenind, fiecare, din alt stat al Uniunii.
CATE ""CAPETE"", ATATEA LEGI. In prezent, in Uniunea Europeana nu exista legi comune pentru divort. Dimpotriva, exista o serie de sisteme si proceduri legale diferite, care ingreuneaza separarea ""cuplurilor mixte"". Denumirea de cupluri si, implicit, de divorturi internationale a fost aleasa de Bruxelles pentru a identifica mai bine perechile formate din doi indivizi de nationalitati diferite care, de cele mai multe ori, traiesc in alte state europene decat tarile de origine. Functionarii europeni au recurs la sintagma ""divortul de targuiala"", cu scopul de a ilustra problema care apare cand un astfel de cuplu se desparte.
PROCEDURI. De cele mai multe ori, unul dintre parteneri isi intenteaza cererea de divort la un tribunal din statele UE in speranta ca va obtine un rezultat care sa-l favorizeze. Spre exemplu, daca un finlandez si un polonez decid sa divorteze, fiecare poate merge in statul lui pentru a deschide un asemenea proces. In schimb, daca in Finlanda procedurile de divort dureaza maximum sase luni, in Polonia se pot intinde pana la patru ani, in speranta ca perechea isi va reconsidera cererea si, ulterior, se vor impaca.
Luand in calcul si state care nu permit divorturile, cum ar fi Malta, procedurile devin si mai complicate. In plus, din cauza legislatiei diferite, cuplurile internationale se pot trezi in situatia in care, chiar daca doresc sa se separe in statul de unde provin, cazul lor este retrimis in tara unde cei doi au avut cele mai stranse legaturi. Aceasta ar fi si situatia unei perechi formate de un italian si un portughez. Autoritatile italiene vor aplica legea nationala prin care se prevede ca divortul trebuie sa se produca in acelasi loc cu casatoria, in timp ce Curtea portugheza va aplica legea statului unde cei doi au avut cele mai stranse legaturi.

COMPROMIS