Mierea de albine, propolisul, fagurele, toate se vand la botul calului, pe drumuri europene, ignorand si cele mai elementare norme de comercializare. Intr-o tara cu peste 400.000 de diabetici, mierea romaneasca, campioana a calitatii, se pierde pe tarabe improvizate. Apicultorii nu isi permit luxul de a o duce in centre de desfacere specializate. Clinici de apiterapie, medicamente naturiste pe baza de miere si propolis, tuburi cu miere pentru elevi sau turism apicol, toate acestea sunt inca un vis ""dulce"" pentru romani. Mierea este vanduta la colturi de strada, de cele mai multe ori fara sa indeplineasca prevederile necesare. Specialistii nu reusesc sa o promoveze, apicultorii nu isi permit luxul de a-si cumpara combustibil pentru transportarea acesteia, romanii nu o consuma pentru ca prefera zaharul, adica moartea alba. O tara cu miere de prima clasa are un numar impresionant de diabetici - 450.000. ""Pentru a ne putea desface produsele in centrele de profil, avem nevoie de bani. In primul rand, pentru benzina, pentru ca marfa trebuie transportata cu ceva si, in al doilea rand, pentru rovinieta"", spune omul din spatele unei mese asezate cu grija pe marginea unui drum european. Producatorii de miere de albine sunt obligati sa plateasca taxe peste taxe, numai pentru a-si duce mierea in centrele de consum. Nu se tine insa cont de faptul ca un apicultor are activitate numai patru luni pe an. Pentru doua-trei transporturi, el este obligat sa plateasca rovinieta pentru un an intreg. Fundatii de dezvoltare rurala pentru apicultori nu exista. Cei mai multi prefera sa isi scoata macar cheltuiala pe un an, iar certificatele de analiza a mierii sunt inexistente. In centrele comerciale se vinde miere din import, de calitate inferioara celei romanesti, iar mierea noastra de salcam, campioana Europei, ia de cele mai multe ori calea exportului pentru tari ca Franta sau Germania. MIERE PENTRU MOTORINA. Cum in tara noastra mai toate preturile se calculeaza ""in natura"", trocul ocupa si in cazul mierii un loc de cinste. Astfel, pentru un producator particular, un kilogram de miere se duce pe unul de motorina. Norocul romanului este si de aceasta data pasiunea. Apicultura este pentru multi dintre ei un soi de hobby. Un hobby care va deveni insa un lux o data cu aderarea la Uniunea Europeana. Aceasta va impune cel putin cateva prevederi care ii vor sufoca pe intreprinzatorii mici si mijlocii. Una dintre acestea este modul de recoltare. In tara noastra, aceasta operatiune se realizeaza inca in camp. Europenii ne vor cere insa camere specializate pentru extragerea mierii. Ori, cum productia de miere nu se prea bucura de sprijinul bugetar, acest lucru le va fi practic imposibil multor apicultori. Mai mult decat atat, mierea nu va mai putea fi ambalata decat in recipiente de inox si nu de aluminiu. O ROMANIE MAI PUTIN DULCE. Specialistii in apicultura sunt pe cale de disparitie. In tara noastra nu mai exista licee de profil. Cum romanii nu stiu sa isi valorifice nici putinul pe care il mai au de oferit in prag de aderare, apicultura este si ea pe punctul de a-si pierde activitatea. Desi in tara sunt 40.000 de oameni care practica apicultura, iar in medie se produc 4.000 de tone de miere anual, sansele de a face din acest domeniu un punct forte al apiculturii europene tind spre zero. Albina carpatina este amenintata de introducerea pe piata a hibridului bakfast. Teoretic, o data cu aderarea la UE, vanzarea la marginea drumului va trebui sa fie de domeniul trecutului. Practic, e extrem de dificil de realizat, cel putin atata timp cat oamenii nu sunt sprijiniti. ZAHARUL, IN FATA MIERII. In Romania produsele naturale nu se bucura de cea mai fericita promovare. Nu exista reclame si nici campanii de constientizare. Zaharul este principala sursa de indulcire a romanului de rand, adica moartea dulce, cum il numeste vestul. Consumul de indulcitor natural, adica al mierii de albine, e cat se poate de scazut. In tara noastra se consuma anual 100 de grame de miere de albina pe cap de locuitor. Tarile occidentale sunt in fata noastra si la acest capitol: in Germania consumul de miere se ridica la 5 kilograme pe cap de locuitor. La noi, mierea se vinde fara autorizatie de comercializare, asa cum iese din mana producatorului particular, care nu are bani sa isi duca produsele in centrele specializate. Toate acestea se intampla cu o miere de salcam care a castigat premiul intai la mai toate concursurile europene la care a participat. INTERES SCAZUT
""Daca in 2004 au fost exportate peste 8.700 de tone de miere in valoare de 17 milioane de euro, pe primele 5 luni ale lui 2006 au fost exportate doar 1.500 de tone in valoare de 2.368.000 de euro""
Ministerul Agriculturii CONDITII
""Pentru a ne putea desface produsele in centrele de profil avem nevoie de bani. In primul rand, pentru benzina, pentru ca marfa trebuie transportata cu ceva si in al doilea rand pentru rovinieta""
producator de miere AFACEREA ALBINUTA MERGE CA UNSA