Cerneala caracatitei

Un ziarist cu o anume reputatie, Carol Sebastian, s-a hotarat sa marturiseasca, la saisprezece ani dupa revolutie, ca a fost informator al Securitatii. Ca a fost santajat dupa ce a lasat o colega gravida in facultate, si a acceptat sa faca note informative despre un grup de tineri poeti din Brasov, din care faceau parte Marius Oprea (ca sa vedeti ce ciudat se leaga lucrurile pe plaiurile Mioritei...), Andrei Bodiu, Simona Popescu (scriitoarea) si Caius Dobrescu, cel care a marturisit cu cativa ani in urma ca a semnat si el un contract de informator, sub presiunea fizica si psihologica a anchetatorilor. Mi se pare evident ca la originea marturisirii atat de bruste a lui Carol Sebastian sta un nou santaj, de parca primul nu
fusese destul ca sa-i distruga raporturile cu sine insusi si cu ceilalti.
Dupa parerea mea, un caz precum cel de fata este tipic pentru intoxicarea la care suntem supusi in prezent. Membrii fostului aparat represiv, ofiterii activi de Securitate, cei care racolau informatorii prin mijloace de un cinism fara limite, sunt in posesia dosarelor unor oameni cu un bun renume, care in tinerete au fost constransi sa semneze contracte si sa faca note informative. Ei le scot acum la iveala, constrangandu-i sa se autodenunte sau denuntandu-i pur si simplu, in orice caz folosindu-i ca pe o perdea de fum dupa care ei, marii maestri ai combinatiilor, ajunsi acum senatori, industriasi, directori de ziare si televiziuni, sa poata sta linistiti mai departe, mancandu-si milioanele cu linguroiul. Iarasi Securitatea scapa dupa perdeaua de fum a celor racolati de ea. E ca si cand, ca sa prindem caracatita, ne-am apuca sa vanam particulele de cerneala slobozite de ea ca sa tulbure apele... Cad amaratii, santajatii, cenusiii, maruntii ciripitori. Cum nu exista instrumente de distinctie intre informatorii maligni, care-au bagat oameni in puscarie, si cei inofensivi, judecarea lor dupa simpla semnatura pe o foaie poate avea efectul pervers de a-i inculpa moral pe oameni ca Paleologu, Doinas, Caius Dobrescu sau Carol Sebastian (despre care sunt convins ca n-au facut vreodata vreun rau cuiva), pe cand marii ticalosi, a caror colaborare entuziasta, benevola si cu efecte tragice pentru altii nu poate fi dovedita, ca nu degeaba au ars saci cu dosare la Berevoiesti, au tupeul de necrezut sa se declare curati. Si asa se face ca reapar in triumf, cu enorme poze de Che Guevarra pe prima pagina a cotidienelor, poeti de curte care l-au lins decenii intregi pe Ceausescu, care-au pervertit sufletul a sute de mii de tineri in cenaclurile lor de partid si de stat. Asa se face ca am redevenit prizonierii trecutului nostru cosmaresc.
Aparatul represiv, ofiterii de Securitate care au terorizat timp de cincizeci de ani Romania, ca si toti sprijinitorii activi ai dictatorului ar fi trebuit sa fie total neutralizati imediat dupa revolutie, cand, in loc de o lege a lustratiei, s-a facut un pact cu Securitatea. Acum e prea tarziu, metastaza e fara speranta. Operezi un nodul pe ficat, dar sunt multi altii in creier, pe intestine, pretutindeni. Cancerul s-a substituit insusi
organismului sanatos: avem acum un creier, o inima si un suflet chiar alcatuite in intregime din celule
canceroase.
Carol Sebastian este parte din problema, dar nu este problema insasi. Problema este comunismul, adevaratul sistem ticalosit, perpetuat si astazi de aceiasi oameni care
l-au slujit ieri, in nefericita noastra tara. Si de care nu vad ziua cand vom scapa.

---

Despre autor: