Ceausescu, deputat

Probabil ca printre particularitatile singulare ale biografiei lui Ceausescu in raport cu ceilalti lideri comunisti se afla si aceea ca din 1946 si pana in 1989 a fost, fara intrerupere, deputat in forul legislativ suprem al tarii. Demnitate de care, fara indoiala, va fi fost foarte mandru, de vreme ce si in ultimele sale clipe s-a prevalat de institutia Marii Adunari Nationale ca unica instanta indreptatita sa-i ceara socoteala.
Ce facuse din 23 august 1944 pana la deputatia sa Ceausescu? Eliberat la inceputul lunii august din lagarul Tg. Jiu, probabil ca venise direct in Bucuresti, unde era mai usor de ""pierdut urma"". N-a fost insa amestecat si nici n-a avut contacte cu organizatorii comunisti ai arestarii generalului Antonescu. Dupa cum dovedeste o fotografie din epoca, ""debutul oficial"" in politica Romaniei si-l face intampinand - alaturi de Gheorghe Apostol, Petre Constantinescu-Iasi si Constantin Agiu - trupele sovietice la intrarea in Bucuresti. In aceeasi seara, la mitingul consacrat evenimentului, tine un discurs. Vorbitorul nefiind inca in vreun loc de putere, discursul nu i-a fost consemnat. Responsabil cu constituirea organizatiei comuniste de tineret (cu existenta ""metaforica"" in perioada ilegalitatii) se pare ca n-a inregistrat randamentul managerial scontat. Nu luase in seama spiritul timpul, l-ar fi criticat Gheorghiu-Dej, actionand ca in conditii de clandestinitate. In octombrie 1945, viata sa a inregistrat doua schimbari importante: alegerea ca membru supleant al CC al PCR si casatoria cu Lenuta Petrescu. Idila va fi inceput ca intamplatoare intalnire intre doi tineri debusolati veniti de la tara sa-si caute un rost in Capitala. Se reintalnisera in mediul proscrisilor, Gheorghe, unul dintre fratii tinerei muncitoare textiliste fiind, de asemenea, inchis in lagarul din Tg. Jiu pentru aderente comuniste. Cat de pasionala va fi fost relatia lor e imposibil de stiut, amanuntele privind habitatul de inceput al cuplului nefiind evocate pana acum. In urma unui conflict cu muncitorii din portul Constanta, conducerea Regionalei PCR este schimbata, prim-secretar fiind numit Gheorghe Stoica si adjunct al sau cu probleme organizatorice tanarul Ceausescu. Despre rosturile lui Gheorghe Stoica (1900-1976) - Moscu Kuhn, pe numele sau adevarat - s-a scris si vorbit prea putin in istoria comunismului romanesc. Fondator al PCdR si slujbas al Cominternului cu misiuni de baza in organizarea ""sindicatelor rosii"" in Romania, printre altele, lui ii revine meritul de a-i fi ""ridicat"" pe Vasile Luca si Gheorghiu-Dej. Celui de-al doilea i-a servit si de magistru in anii inchisorii ""in tainele marxism-leninismului"". Tot astfel, cum emisarul va fi dat bune referinte la Moscova despre primii ucenici ai sai, a facut-o desigur si despre tanarul Ceausescu, care-I va pastra, pana la moarte, ca unul dintre ajutoarele sale pentru misiuni mai aparte (cu sprijinul versatului Stoica, a facut, bunaoara, si ""reabilitarile"" din 1968).
In cateva din biografiile consacrate lui Ceausescu este mentionata episodic si functia sa de secretar la Regionala PCR Olt. Cert este ca el acolo a candidat in alegerile din 1946 si a fost ales pe listele BPD. In ziarul local ""Inainte"", din 25 octombrie 1946, a fost publicata si biografia candidatului Ceausescu, bine ""inflorita"" si garnisita cu eroism revolutionar. Lipsesc, bunaoara, in 1946, referintele la rolul lui Ceausescu in crearea Comitetului National Antifascist, organizarea manifestatiei de la 1 Mai 1939, conducerea comunistilor din inchisori ori savarsirea ""revolutiei de la 23 august 1944"".
Si presa post-decembrista trece, de altfel, in contul tanarului Ceausescu multe fapte pe-alaturi de adevar. In 9 ianuarie 1990, cotidianul judetenei de partid Olt, rebotezat cu cateva zile in urma ""Glasul Adevarului"" scria despre crima infaptuita in ziua alegerilor din 1946 de candidatul comunist Ceausescu. Directorul unei banci din Slatina, un anume Lupu, venit sa voteze impreuna cu sotia ar fi protestat impotriva abaterilor de la regulamentul electoral. Infuriat, Ceausescu, ajutat de soferul sau, Anton, si de frizerul Ionescu, l-ar fi injunghiat pe la spate. Ca si faptele de glorie puse in seama lui Ceausescu in anii puterii, crima de care este facut vinovat, dupa moartea lui, este neconfirmata.
La 26 de ani, Nicolae Ceausescu era probabil cel mai tanar membru din Adunarea Deputatilor. Dar ce fericit si-mplinit s-ar fi simtit proaspatul ""ales"" - inca nebagat bine in seama - in mirifica lume de-acum! Seara de seara, prin talk-show-uri, ar fi glasuit si el, hotarat si raspicat, despre toate si despre nimic. Cum temele predilecte ale discursului comunist din acei ani erau blestemul trecutului apropiat si ""prigoana"" organelor statului (""burghezo-mosierimii"") contra potrivnicilor sai, tanarul Ceausescu ar fi fost, bine mersi (si cu dovezi!), ""disident"" de succes.

---

Despre autor: