Mare parte din multitudinea culorilor si a simbolurilor intalnite in satul olarilor si, mai jos, in orasul Horezu aveam sa o regasim la Sfanta Manastire Hurezi, un asezamant impunator, ridicat acum 300 de ani in mijlocul unei paduri cu huhureze.

La trei kilometri si jumatate de Horezu si la circa trei ore de Bucuresti, inspre Oltenia, se inalta o capodopera a arhitecturii romanesti si un important centru de cultura. Manastirea Hurezi este de departe cel mai mare si mai bogat ansamblu de arta brancoveneasca din Romania.
Nu degeaba lacasul de cult a fost introdus in patrimoiul UNESCO, in urma cu 13 ani. Manastirea a fost construita de domnitorul Constantin Brancoveanu, intre 1690 si 1697. Dupa primii cinci ani de cand s-a pus temelia ansamblului monumental, considerat cel mai mare complex arhitectonic al stilului brancovesnesc, zidarii si mesterii tocmiti de marele conducator au reusit sa ridice biserica manastirii, cu doua turle pe naos (partea centrala a bisericii) si pronaos (partea de la intrarea in naos) si cu pridvorul sustinut de zece coloane sculptate. Localnicii spun ca, de fapt, biserica a fost construita de trei oameni: vataful de zidari Manea, pietrarul Vucasin Caragea si lemnarul Istrate. De altfel, portretele lor se pastreaza astazi la intrarea in biserica, adica in pridvor.
CU FATA NOUA. Arhitectural, biserica este o mica minunatie in mijlocul padurii in care traiau odata huhurezii, pasari singuratice asemanatoarea cu bufnita.
In interiorul bisericii sunt conservate picturi murale remarcabile. ""Sunt proaspat spalate"", spune cineva. Vremea si fumul de la lumanari au dovedit picturile de-a lungul timpului. Restaurarea sfantului lacas a fost inceputa acum 13 ani. Si astazi inca se mai lucreaza la el. Ar fi putut fi gata in numai trei ani, dar lipsa banilor a incetinit munca oamenilor.
Pictura care iese din tipare infatiseaza intreaga familie a lui Brancoveanu, impreuna cu rudele sale din partea tatalui - Basarabii - si cu cele din partea mamei - Cantacuzinii. Odata intrat aici simti cum te intorci in trecut si retraiesti putin din zilele acelor vremuri. Esti in casa lui Dumnezeu si linistea te impresoara, uiti de lumea de-afara si te lasi purtat de povestea atat de furmos spusa de maica Ecaterina, o femeie marunta, slabuta, cu ochi patrunzatori.
Maicuta ne aminteste ca aici, in biserica, si-a pregatit Brancoveanu locul de veci. Domnitorul era un om cu mare dare de mana, de altfel poreclit de popor Altan Bei, adica Printul Aurului. Se vede asta in biserica de la Manastirea Hurezi. Dar mormantul pe care si l-a construit din piatra si l-a acoperit cu o lespede sculptata este rece si gol. Dorinta domnitorului de a-si odihni aici trupul nu avea sa fie materializata vreodata.
Afara, dincolo de scheletul de lemn care se infasoara ca o manusa in jurul bisericii aflata in restau-rare, in curtea interioara a manastirii, se aud mai multe voci. Cateva calugarite trec prin dreptul nostru si intra cu toatele pe o usa de lemn. ""Este ora mesei"", ne sopteste cineva.
ALAIUL REGAL. Adunati in fata usii de la intrarea in biserica o ascultam in liniste pe maicuta Ecaterina. Toate cele construite de Brancoveanu se afla inca aici - si sculptura in lemn a tamplei, si candelabrele donate de Brancoveanu, si turnul clopotnitei, si casele domnesti, si sala spatariei, si trapeza, adica sala de mese. Deasupra trapezei, in paraclisul domnesc, Brancoveanu se retragea deseori pentru a fi singur cu Dumnezeu.
Aflam de cele patru schituri construite strategic in cele patru colturi ale manastirii, descoperim foisorul cu bolta si impletituri florale in piatra, construit in secolul al XVIII-lea de staretul Dionisie Balaceanu si gasim stemele heraldice ale Moldovei si Tarii Romanesti, simbol al unitatii nationale. Undeva intre zidurile manastirii, la etaj, gasim o incapere luminoasa, cu doua paturi mari acoperite cu pleduri. ""Aici, in chilia izolata"", ne spune o alta maicuta care-si facea de lucru cu niste plante medicinale uscate, ""a locuit anul trecut printul Charles al Marii Britanii"". Cele trei nopti petrecute la Manastirea Hurezi au fost pentru printul de Wales si pentru insotitorii acestuia o binecuvantare. S-a bucurat de natura, s-a plimbat pe jos in jurul manastirii, a stat de vorba cu maicutele, cu ingrijitorii, cu toti, ba chiar a batut cu piciorul poteca serpuitoare pana la Manastirea Bistrita.
Toti cei pe care i-am intalnit au spus ca printul a facut o alegere buna atunci cand a optat sa petreaca noptile la Hurezi. Intr-un loc de inchinaciune, de dedicatie neintrerupta, de legatura directa cu Dumnezeu. Un loc in care numai credinciosii cei mai credinciosi pot intra si salaslui.

CHARLES, CETATEAN DE ONOARE