A disparut Omar Hayssam. Sefii serviciilor de informatii si dl Ilie Botos, procurorul general al tarii, au demisionat. Presa a acordat evenimentului o atentie maxima. Politicieni si analisti au dat navala in programele de stiri sau la dezbateri ca sa-si spuna parerea. Moment de criza, stare de pericol, sesiune extraordinara a Parlamentului, situatie extrem de grava, iata cateva dintre concluziile rostite la tv ori publicate in ziare. La atata ingrijorare ai fi putut crede ca si Romania se pregateste sa dispara.
Cazul Hayssam a declansat si concursul national de identificare a vinovatilor. Serviciile secrete, presedintele tarii, justitia, sistemul ticalosit sau, de ce nu, medicul inchisorii. S-au propus comisii de ancheta si dezbateri urgente in Parlament. Altii au cerut reformarea imediata a serviciilor de informatii. Asadar, Romania e vie si reactioneaza. Cand ii pasa!
Desi in ultimii sase ani au murit 37.851 de copii, nimeni nu si-a asumat raspunderea si nimeni nu are vreo vina. Nici o demisie si nici o demitere. Presa a tratat problema cu indiferenta. Programele de stiri sunt prea mari pentru subiecte atat de mici. La dezbateri, mai importanti au fost copiii racolati de Securitate decat cei care si-au pierdut viata din cauza adultilor sau a serviciilor publice de protectie. Politicienii nu s-au mai imbulzit la cuvant. Faptul ca, in numai sase ani, peste 15.000 de copii au murit din cauze externe sau de boli tratabile, in conditii nicidecum implacabile, nu genereaza ingrijorare, nici cereri de reforma sau de dezbateri parlamentare. In timp ce toti vor sa afle cum si de ce a fugit Omar Hayssam, nimeni nu doreste sa stie cum si de ce au decedat atat de multi copii. Preocupati de trecut sau conectati la actualitatea conflictelor politice, nu mai avem timp pentru o intrebare importanta: ce
s-ar putea face ca viata copiilor sa fie mai bine protejata?
Cineva insa nu a ramas indiferent. Asa se face ca mi-a scris dl Bogdan Panait, seful Autoritatii Nationale pentru Protectia Drepturilor Copilului. In primul rand, ca sa-mi atraga atentia ca multi copii si-au pierdut viata din cauza parintilor. In opinia dlui Panait, vina parintilor anuleaza orice responsabilitate a serviciului public de protectie. Mesajul este limpede: nu ne cereti noua socoteala pentru ce se intampla in familii.
Nimic mai fals. In anumite cazuri legea obliga institutiile publice sa protejeze copiii chiar si impotriva familiei. Neglijenta, violenta, abuzul si exploatarea copiilor de catre parinti nu apar si nu se sting peste noapte. In foarte multe cazuri nenorocirea are o istorie. Cu mai putina nepasare si cu mai multa competenta, autoritatile ar fi putut sa intervina din timp, ceea ce ar fi salvat viata multor copii. Dl Panait incearca, de fapt, sa mute cadavrul de pe Quinet pe Academieia€¦
In al doilea rand, dl Panait imi sugereaza ca ar fi mult mai bine sa ma ocup de protectia copiilor in programele audiovizuale. Si aici mesajul e clar: te bagi unde nu-ti fierbe oala,
in loc sa-ti vezi de treaba!
Dovada ca mi-am vazut de treaba este schimbarea evidenta a programelor audiovizuale, dar si
legislatia secundara a CNA,
elaborata cu mult inaintea Legii
de protectie a copilului. Oricum, sfatul dlui Panait e inutil, intrucat nu rezolva problema. Iar problema este ca prea multi copii mor cu zile. Din pacate, dreptul lor la viata este tratat cu prea multa nesimtire.