Oamenii locului ii spun Sanatoriul Olanesti. Oficial se numeste Spitalul Universitar de Urgenta Elias, sectia Olanesti. Oricum i-ar zice, e izvor de sanatate.

Am ajuns la sanatoriu dupa o raita prin statiune. Am plecat de dimineata, pentru a prinde oamenii ""la proceduri"". M-a intampinat seful sectiei, doctorul Constantin Zamfirescu. N-am ratat ocazia de a-i spune mai in gluma, mai in serios ca un sanatoriu asa de cunoscut nu are indicatoare. ""Cum nu are? Chiar eu l-am pus"", m-a asigurat el. Am facut o rememorare rapida in gand a traseului, dar tot nu am gasit indicatorul. ""Eu nu l-am vazut, dar nu inseamna ca nu este"", insist. "" L-o fi daramat careva"", a incheiat doctorul Zamfirescu ""dezbaterea"" noastra despre indicatorul cu pricina. Si am trecut la lucruri mult mai serioase. L-am rugat ca inainte de a face un tur al sanatoriului sa mi-l prezinte in date si cifre.
INCEPUTUL. Si asa am aflat ca ""ultimul bastion al balneologiei romanesti"" a fost dat in folosinta la 23 august 1956, sanatoriul fiind construit la propunerea medicului Tierha, pe vremea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, cunoscut ca bolnav renal. Cladirea copiaza stilul unei vile din Crimeea, dar arhitectura este italiana. In ea se regasesc patru apartamente, concepute special pentru mai-marii vremii - Gheorghe Gheorghiu-Dej, Ana Pauker, Teohari Georgescu si Vasile Luca - , dar care nu au mai apucat niciodata sa stea in ele. Le-am vizitat impreuna cu doctorul Zamfirescu, remarcand ca au fost pastrate asa cum erau ele in urma cu 50 de ani. O sufragerie, un dormitor si o baie, destul de spatioase. Pentru un astfel de confort, doritorii platesc 60 de lei noi pe zi. Pentru cei care nu-si permit sa stea intr-unul din ele pot alege o garsoniera la 48 de lei noi pe zi. Sanatoriul dispune de 180 de locuri, iar cei care vor sa beneficieze de tratament trebuie sa aiba o trimitere de la Spitalul Elias din Bucuresti. Mai aflu ca printre cei care au trecut pragul sanatoriului, cam 4.500 pe an, se numara Dinu Sararu, Ion Irimescu, Petru Lucinschi. Sunt de toate varstele, din toata tara, pentru ca de afectiunile tratate in sanatoriu poate suferi si un copil, si un tanar, si un batran. Vin si din strainatate, in special din Israel, de doua ori pe an.

AMBIENT. In jurul sanatoriului se pot face plimbari in aer liber,
iar cei obositi se pot retrage la umbra