In urma cu ceva vreme,
un amic englez care are
un magazin de artizanat
la Bristol m-a rugat sa-i intermediez o afacere. Voia sa cumpere o cantitate destul de mare de ibrice si tingiri lucrate manual, din cupru. Fiind nascut in judetul Sibiu, stiam ca tiganii din jurul orasului Medias lucreaza foarte bine in arama. Rudele mele mi-au spus sa ma duc la Brateiu, un fost sat sasesc, locuit acum in majoritate de tigani.

Localitatea (situata in nordul judetului, pe valea Tarnavei Mari), e foarte aproape de Medias. Am ajuns acolo cu un taxi, luat de la gara, in doar zece minute. Cum am ajuns am vazut un om cu palarie care vindea pe marginea soselei un cazan de tuica.
LA INCEPUT A FOST ITALIA. I-am zis ca as fi interesat de o cantitate mai mare de vase de arama si omul m-a luat incet: ""No, domnua€™ meu, haida sa merem sa bem o tuica, nu ii graba"". Isi spunea Imi, prescurtare de la Emil. Dupa cum aveam sa constat, pe toti tiganii cortorari (dintre care facea parte si noul meu prieten) ii cheama Nicolae, Petre sau Emil, iar pe femei, Maria sau Eva. Nume de familie sunt doar doua in toata comunitatea, Caldarar sau Lacatus.
SOCIALIZARE. Am mers sa bem un pahar in curtea lui. Era prietenos, dar mi-a spus ca nu ma prea poate ajuta. Majoritatea barbatilor erau plecati afara, ""la munca"". Si el ar fi fost tot acolo, dar fusese ""deportat"" in urma cu trei luni. Oricum, nu prea avea chef sa se apuce sa bata cu ciocanul in tabla. Cazanul il facuse anul trecut. Mi-a spus ca la un ibric munceste doua-trei ore pentru noua euro, cat oferea englezul, el ii facea afara intr-o singura ora. Mi s-au aprins niste beculete, s-a estompat entuziasmul afaceristic si mi s-a trezit instinctul de jurnalist. L-am intrebat unde se duce si ce munceste. Raspunsul a venit scurt: ""Merem la cearsit, domnule"". De vreo patru ani, cortorarii din Brateiu au iesit in Europa. Am dedus ca la inceput au mers in Italia. Asta pentru ca atat Imi, cat si nevasta lui, Maria, stiu sa zica ""prego signore!"" si ""mangiare"". In plus, in timp ce beam tuica, femeia a vazut la televizor niste imagini din Piata San Marco din Venetia si a zis: ""No, aici era ghiavoli nebuni cu masti, care urla!"". Am tras concluzia ca fusese acolo in timpul carnavalului. Intre timp au itinerat si alte tari, carora le spun tot Italia.
SUB SURTA. Fiindca un strain in Brateiu atrage, in curte la Imi au aparut si alte neamuri. Unii dintre tigani erau blonzi cu ochi albastri. De altfel, ei, care vorbesc romani si ale caror femei umbla in port national tiganesc cu fuste colorate, nu se considera tigani. Probabil pe vremea lui Ceausescu, in faza protocronista a regimului, a aparut la Brateiu un personaj mitic, doma€™ profesor (nimeni nu mai stie cum il chema), care le-a explicat ca sunt urmasii dacilor liberi.
De atunci, o tin una si buna ca-s daci get-beget. Ii privesc cu superioritate pe ceilalti membri ai comunitatii lor din comuna, asa-numitii ""rromi de matase"", fosti robi, care sunt doar romanofoni si nu au un port specific. Pe aia ii desconsidera si ii fac tigani.
Printre cei adunati sa ma vizioneze era si Luta (bineinteles pe numele de botez Maria), o femeie volubila, la vreo 35 de ani. Fusese pana acum de trei ori afara.
CAZAREA. Prima oara nu prea stia ce si cum, dar a invatat repede cuvantul Kosovo. Era o perioada in care multi albanezi kosovari fugisera din cauza razboiului, portul femeilor albaneze aducea vag cu al corturareselor, iar occidentalii erau sensibili. Mi-a explicat cum isi facuse un saculet special pe care il baga ""sub surta"", cum ii spunea ultimei fuste de dinaintea organului genital neprotejat de chiloti: ""Carabinistii nu cata sub surta, avea rusine!"".
De locuit, a stat la inceput la rulota impreuna cu niste tigani mai experimentati dintr-un sat vecin, apoi, dupa ce a inceput sa produca, ""la otel"".
Hotelul era dupa toate probabilitatile o pensiune ieftina. Stateau sapte femei in camera, dar aveau dus si calorifer, conditii care lipsesc in gospodariile din Brateiu. Fiecare din ele dadea cate patru euro pe zi. ""Ziua de munca"" tinea de la opt dimineata, cand italienii plecau la lucru pana pe la noua seara, dar, dupa spusele Lutei, scotea chiar si 70-80 de euro pe zi. Seara se ducea sa schimbe maruntisul adunat ""la domnua€™ macelar"": ""Imi dadea domnua€™ hartii da€™alea fremoase. Al mai tare imi placea alea portocalii ca era de valoare"". Am intrebat daca si cumpara ceva de la macelar. I-am invartit cutitul in rana. Nu se putuse obisnui cu bucataria meridionala: ""Ma duceam la gara, unde era vagone da€™ale mari, cu frigider. Ma rugam de oamenii care incarca si-mi taia bucati de muschi. De multe ori avea raci si octopoade da€™ale cu picioare. No, da-le-n nevoia, cum sa mananc eu racile? Luam racile si le puneam la cutia de posta la oameni, asa nu le suportam. Mai bine nu mancam deloc decat sa manc ale raci"".
A DOUA ""IESIRE"" A LUI PETRE. Dintre tiganii adunati in curte imi atrasese atentia de la bun inceput un mos imbracat cu un fel de rubasca alba, cu palarie si barba sura, lunga. Tacea si tragea incontinuu fum din tigari fara filtru. Era Petre Lacatusu, de 83 de ani.
Langa el, statea tolanita pe o naveta de bere Caldarar Iova, concubina lui de peste 40 de ani. I-am intrebat si pe ei daca au fost in Europa la cersit. Mosul mi-a raspuns: ""Am fost, cum nu! O fost a daoua ora cand merem in strainatate.
Prima oara o fost mai urat.
Ne-o luat cu forta Antonescu, ne-o dus la Bug si ne-o bagat in grajduri, la munca fortata la camp. Ne dadea bataie daca meream de la grajd in sat sa luam mancare pe aurua€™ pe care-l aveam pitit. Oricum ne-o fost mai bine decat la jidanii care or stat cu noi. Lor
le-or spus ca-i duce la Palestina, daa€™ i-or trecut Bugul si i-or impuscat.""
Experienta de la cersit i se parea un lux fata de prima iesire de peste granita. Cu mutra si varsta lui scotea euro frumosi. Au stat intr-o rulota doar el si tusa Iova si-a luat ""rachie d-ala, vischi"", ba chiar si-a cumparat si o pipa, pe care nu o foloseste, fiindca e frumoasa si ii e frica sa nu o strice.
CASE SI NUNTI. Intregul sat Brateiu pare un santier parasit. Pentru tiganii din Brateiu nu sunt importante casele in sine, ci numarul lor. Cu banii adusi din strainatate s-au apucat sa-si ridice case.
Ei stau cate cinci-sase oameni in singura camera utilizabila din prima casa pe care au inceput sa o construiasca. La restul de doua sau trei case pe care le au, conteaza doar sa se vada peretii ""la rosu"". Cum inalta pereti si pun un fel de acoperis, se apuca de alta constructie, asa ca nici una din ele nu e terminata.
Alte treburi mancatoare de euro sunt nuntile si nasterile (botezul in sine nu prea are importanta, se face si la trei ani,
atunci cand i se gaseste copilului un nas ""important"").
Fetele se casatoresc pe la 14-15 si nunta e musai sa aiba peste 100 de invitati. In mod normal, dupa chefuiala, familia miresei da teapa la zestre, asa ca iese o bataie cu furci si ghioage, fata e returnata si cele doua clanuri pun de alte ceremonii nuptiale care costa alti bani. Cand se naste un baiat, tariful de facut cinste e fix: 300 de euro. La fete, spre satisfactia buzunarelor tiganilor, nu se face cinste.
LA STRAMBURG. Am ramas peste noapte la Brateiu. Am fost cazat intr-o camera fara geamuri la Maria Caldarar, zisa ""Blonda"", o femeie la vreo 50 de ani, al carei barbat era plecat. Si ea se intorsese de curand din strainatate. Am intrebat-o unde a fost. Mi-a zis mandra: ""La Stramburg!"". Stramburg putea sa fie la fel de bine Hamburg, Strasbourg sau Frankfurt. Am vrut sa aflu unde-i orasul-fantoma. Mi-a spus: ""La Italia!"". Mi se parea ciudat. Am continuat sa o chestionez: ""Ce limba vorbesc aia?"", ""Cum arata acolo?"". M-a bagat in ceata rau de tot: ""No, pai ce limba sa vorbeasca?! Saseste, ca asti cinci sasi de mai e prin sat... Ii o mitropolie mare, numaa€™ aur, unde io stau pe trepte si-mi da lumea bani. Sara vine mitropolitua€™, cu care-s inteles, si ii dau a treia parte din bani... Io-te, n-am apucat sa-i schimb pe toti"". Si-a scos de sub fuste un sac cu maruntis in euro, zloti si forinti.
Am reusit sa-mi dau seama doar ca are un blat cu vreun popa sau calugar catolic. Nu stiu ce
mi-a venit sa o rog sa ma duca si pe mine la Stramburg. Mi-a zis ca din Brateiu nu mai pleaca nimeni prea curand, ca au majoritatea interdictie, dar m-a sfatuit sa iau legatura cu Ianos, un tigan din Medias, care-si lua zborul peste trei zile. Asta am si facut si Stramburg-ul meu a fost München.

Doo zile cersetor profesionist

MESERIE. Tiganii abandoneaza meseria traditionala de caldarar pentru statutul de ""cersetor profesionist""