22 Iulie 2006
In inima Guatemalei, la 1.500 metri deasupra nivelului marii, se intinde lacul Atitlan, strajuit de trei vulcani. Zona este renumita pentru o curiozitate cul-tural-religioasa: Maximon, un sfant maya foarte special. Am pornit in cautarea lui in S

In inima Guatemalei, la 1.500 metri deasupra nivelului marii, se intinde lacul Atitlan, strajuit de trei vulcani. Zona este renumita pentru o curiozitate cul-tural-religioasa: Maximon, un sfant maya foarte special.

Am pornit in cautarea lui in Santiago de Atitlan, una din cele 12 asezari maya de pe malul lacului Atitlan. Am tocmit un localnic, Don Miguel, sa ma duca la Maximon, deoarece sfantul nu are adresa fixa. Originea lui Maximon este incerta: se presupune ca este rezultatul combinatiei dintre un zeu din mitologia pre-columbiana, Mam, si San Simon, un sfant catolic introdus in timpul conchistadorilor spanioli. Rezultatul a fost Maximon, al carui nume este format din Max (tutun in limba maya) si Simon.
Maximon ""locuieste"" in casa enoriasilor unei cofraderii, o organizatie care il ingrijeste. Lunar hainele lui sunt spalate in Atitlan, iar apa cu care se clatesc este folosita ca antidot impotriva tristetii, vrajitoriilor si a fricii. In Vinerea Mare, Maximon este purtat intr-o procesiune zgomotoasa pe strazile satului, dupa care isi schimba locuinta, fiind instalat pentru un an in casa altui membru al cofraderiei.
INTALNIREA. Cu banii de ofranda pregatiti, m-am indreptat spre casa sfantului. Parca am intrat in alta lume. Ma aflam intr-o camera intunecata, in care plutea o ceata albicioasa si aromata de la betisoarele parfumate si zecile de lumanari ce ardeau pe podea. In bezna se intrezareau doua siluete rezemate una pe alta, care inganau un cantec-bocet. Am pasit spre singura zona luminata din incapere. Din mijlocul lumanarilor ce palpaiau pe podea, prin perdeaua de fum alb, l-am zarit. Maximon: un omulet de lemn, scund, imbracat ca un localnic, ornat cu baticuri si cravate, care mai de care mai colorate. Hainele aproape nu se mai zareau sub puzderia colorata de baticuri. Semana mai mult cu un cuier supraincarcat decat cu o zeitate. Pe cap purta o palarie alba, iar in gura tinea o tigara pe jumatate fumata. In jurul sau am zarit sticle de rom, pachete de tigari, bani... Imaginea intruchipata a decadentei, a viciului...

PE APA. La asezarile din jurul lacului Atitlan se ajunge cu barca din Panajacel, un orasel turistic mai mare, supranumit si ""Gringotenango"" (orasul cu gringos) datorita numerosilor expatriati europeni si americani care locuiesc acolo

Despre autor:

Jurnalul National

Sursa: Jurnalul National

Abonează-te pe

Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.