In sat, la Manastirea Humorului, Dumnezeu iti da cu doua maini ceea ce ti-a luat cu
o mana. Asa depune
marturie Maria Buburuzan,
cea de-o seama cu veacul.

Soseaua rataceste printre obcinile Bucovinei. Din loc in loc, intre paduri si fanete, vezi palcuri de case si turle de biserici, semn ca aici oamenii au vesnicit prin credinta. La Manastirea Humorului, e zi de sarbatoare. Batranii stau la sfat sau au grija nepotilor. Generatiile se sprijina unele pe altelea€¦ De la ei, oricine are lucruri fo-lositoare de deprins. Intre varstnici, ""mamuca"" Maria Buburuzan e cea mai ""invechita"" in ani si in intelepciune. Nu mai e mult si va numara suta. La 7 martie a implinit 99 de ani.
COPILA. ""Da-i in boale de ani! Doar eu de cand m-am nascut ii mult! Era altfel, era imparat pe-aici! Mi-e si urat a zice cati ani am, ca se gandesc oamenii: «Oare cum de-o trait femeia ceea atat?». Daca o dat Dumnezeu, or fost. S-apoi tot Cel de Sus stie cati or fi sa mai duc.""
Mamuca Maria nu tine socoteala anilor. Doar ii ""cantareste"", care au fost mai grei, care mai usori. ""Cand eram micuta era viata mai usoara. Si anii mai usori, ca erau mai putintei. Dar dupa aceea a venit razboiul - eram in clasa a doua - si au stricat tot rusii, ca au stat patru ani."" Apoi, lumea a revenit la ale ei. ""Era branza, era lapte si unt. Si smantana. Si barabule, de faceam tocin si-l mancam langa friptura. Mamaliga o fierbeam in unt cu o tara de lapte. Asa am trait. Aveam paraul aproape, luam ceaunul cu balmos si mergeam la parau si o bucatica o mancam noi si o bucatica o tapam la peste. Zacea mama noastra: «D-apoi eu am facut pentru voi, dar
n-am facut pentru peste!». «Mama, sa vezi cat de fain mananca!».""
De 99 de ani, mamuca Maria n-a purtat ""haine nemtesti"". Isi leapada flaneaua si ramane cu ia alba, inflorita discret pe la cusaturi. ""De mica am purtat catrincioara si camesa, si bondita, si ochinci. Erau tare usor de incaltat si mergeai usurel, te duceai cum e vantula€¦ Dupa ce m-am maritat n-am mai purtat ochincia€¦""
NEVASTA. Asa incepem sa vorbim despre ""al batran"". Era om cu stare - chiabur, cum i-au zis comunistii. Si-o avut de patimit pentru bruma lui de avere, ca nu l-au iertat cand au venit in fruntea tarii. ""Veneau unii sara si zaceau: «Az-noapte va ridica, va duce la inghetare.» Apoi, cand stiai asta, dumneata puteai dormi? Or fost barbati de i-or dus si n-au mai venit. Si femeile le luau si le duceau cine stie unde sa munceasca la camp, si ramaneau copiii acasa, de-i luau altii sa-i creasca. Dar nu vreau sa-mi aduc aminte de-atunci!"".
Mai bine vorbeste despre ""puterile"" sotului. De felul lui, fusese fierar, dar satul il stia mai ales pentru ca putea sa vindece. ""Veneau la el cu manuri rupte, cu chicioare rupte. Eu nu stiu cum le simtea el. Le lua mana si-o tipaia (pipaia - n.r.) frumusel, zicea ca da oasele la loc, pe urma le lega c-un bandaj, punea niste scandurele si le lega strans. Si zacea: «Sa stai douazeci de zile, si dupa douazeci de zile sa vii la mine iara.» Si cand venea, era omul drept, nu-l durea nimica."" Buburuzan, barbatu-su, mai avea o putere: scotea dintii si maselele cu mana de nu simteai nici o durere. ""Ma tineam cu mana de falca si zaceam: «Valeu! Valeu!», iar el zacea: «Sa vad unde te doare, nu-ti fac nica!», si pana sa-nteleg, il si scotea.""
Se vede ca ""puterile"" astea ale lui
i-au folosit, ca a trait si el 90 de ani, pana s-o dus de pe lume. Numai de-un lucru nu si-a putut vindeca nevasta: de neputinta de a avea copii. Dar intr-un fel, a gasit leacul si la asta. ""Cu sotul meu am avut doi copii, dar nu erau ai mei, i-am capatat. I-o facut mosul pe unde-o apucat si-apoi, daca erau in ograda, i-am crescut, ca mi-o fost mila sa vad ca-s necajiti. Cand Dumnezeu iti ia c-o mana, iti da cu doua. Nu mi-o dat mie copii, dar mi i-o pus in prag. Si nu-mi pare rau, ca au fost baieti buni, si-acuma, cand mosul nu-i, de la ei, de la nepoti si de la stranepoti am bucurii"".

GENERATII. Cei doi stranepoti ii sunt Mariei Buburuzan sprijin la batranete