In secolul al saselea al erei crestine, Papa Grigore cel Mare (mai apoi sanctificat) clasifica pacatele capitale in ordinea gravitatii lor. Lacomia (gula in latina), definita prin refuzul de a imparti cu altii ceea ce avem, consumul irational de mancare si bautura, risipa de resurse, senzualitatea exagerata, ""iubirea excesiva a placerii"" (Dante), ocupa locul al doilea.

Hrana, de la necesitate la placere rafinata, este un subiect peren, de la poezia clasica la proza contemporana, de la Omar Khayam, care lauda vinul, la Anthony Burgess, ai carui eroi se dedau la ospetele sardanapalice descrise in ""Tremor of Intent"", de la Petroniu, unde banchetul devine o metafora a maririi si decaderii imperiale, la Richard Condon, creatorul lui Juan Francohogar, genialul bucatar din ""Arigato"". Si cine ar putea uita momentul descris de Xavier de Maitre, in care un stramos indepartat gusta un bulb scos din pamant si traieste o revelatie: descoperise usturoiul.
In zilele noastre apare ceea ce psihologul Paul Rozin numeste ""dilema omnivorului"", oamenii incep sa se intrebe de ce consuma atatea feluri de alimente atata vreme cat exista specii capabile sa supravietuiasca cu un regim alimentar de o halucinanta monotonie, precum panda, care traieste mancand exclusiv muguri de bambus.
O multime de boli sunt legate de alimentatie, exista chiar o medicina nutritionala care se ocupa atat de aspectele patologice - obezitatea, problemele dentare, diabetul, infectiile tubului digestiv - , cat si de alimentatia rationala (sintagma de trista amintire), adica de cand, cum si ce mancam. Pentru oamenii zilelor noastre, hrana este usor de procurat in regiunile relativ dezvoltate din punct de vedere economic. Apar insa probleme legate de opozitia organic/industrial, de increderea pe care o acordam sau nu prozei publicitare, de importanta preocuparii pentru hrana ca atare, fie ea naturala sau artificiala, in raport cu marile probleme legate de urbanizare si de protectia mediului inconjurator.
Asta, fara a mai pomeni pericolele legate de bacterii ucigase, ca E. Coli 0157 H7 sau Salmonella, de virusii gipei aviare sau ai bolii ""vacii nebune"", pe numele ei adevarat encefalita spongiforma bovina, cauze relativ frecvente de imbolnavire si deces.
Bietii nostri stramosi se prapadeau mancand ciuperci otravitoare, dar probabil ca se si bucurau atunci cand nimereau, intentionat sau nu, ciuperci halucinogene, cum ar fi Amanita muscaria, cunoscuta sub numele popular de muscarita sau agaric, ciuperca cu palarie rosie si buline albe din cartile pentru copii, care contine un principiu activ cunoscut sub numele de psilocibina.
Intens folosite si in ziua de azi in Siberia si in Mexic, ciupercile halucinogene au jucat un rol important in ceremoniile preistorice, au inspirat (sustin admiratorii lor) construirea monumentelor megalitice circulare de la Stonehenge si Avebury in Anglia, poate si a piramidelor aztece de la Teotihuacan din Mexic. Se spune ca Platon insusi bea ceai de ciuperci, ca si un alt erou al lui Condon, colonelul Huntington. Ele au fost consumate de preotii druizi ai Celtilor, dar si de Vikingii care incercau sa ajunga la starea de furie ucigasa, numita ""berserk"", si poate chiar de ""vrajitoarele"" din Evul Mediu, apar in picturi neolitice descoperite in Algeria, unde erau folosite de vindecatorii locali, dar si pe usile de bronz ale catedralei din Hildesheim, ceea ce ii face pe unii antropologi sa creada in existenta unor secte pagane care au supravietuit in Vestul Europei.
Sa nu uitam gustul divin al ghebelor marinate. Si, daca vorbim despre muraturi, sa nu omitem una cu adevarat exotica, varza murata coreeana, numita ""kimchi"", despre care se spune ca scade stresul, previne ridurile, constipatia, cancerul si obezitatea, nici mai mult, nici mai putin. O enzima din kimchi, leuconostoc, este injectata in filtrele instalatiilor de aer conditionat pentru a preveni infectiile respiratorii. Kimchi apare pe lista celor cinci alimente sanatoase, alaturi de iaurt, linte, soia si ulei de masline. Bogata in sare si ardei iute, kimchi combate scaderea acuitatii olfactive si gustative in conditii de imponderabilitate si va fi adaugata la hrana primului cosmonaut sud-coreean, planificat sa ajunga in Cosmos in anul 2008 la bordul unei nave Soiuz.
Am avut ocazia sa gust din aceasta mult laudata muratura intr-un modest restaurant oriental din Viena si mi-am amintit de replica unei chelnerite din Clujul studentiei mele la intrebarea despre o anume inghetata. Tanara ardeleanca a declarat cu mult calm: ""Mie nu-mi place!"".