In anul 1965, in spatele garii CFR Constanta se afla si capatul liniei de autobuze Constanta-Eforie-Mangalia. Un fel de autogara in aer liber. Cum multi calatori sau chiar soferi aflati in aceasta zona aveau nevoie de o toaleta, trebuia sa mearga pana in gara pentru a-si satisface necesitatile fiziologice. Pentru a evita acest lucru, cei interesati se foloseau de un wc din apropiere, situat pe proprietatea unei femei cumsecade, Ileana Buzetelu, care nu avea gard in fundul curtii. In dimineata zilei de 10 noiembrie 1965, Ileana Buzetelu s-a dus sa curete wc-ul, descoperind in interior gamba unui om, pe care a scos-o afara. Au fost anuntati lucratorii postului de Militie Transporturi Feroviare (TF) din gara Constanta, care la randul lor au raportat cazul la Directia Militiei Regiunii (DMR) Dobrogea. Primele cercetari La fata locului s-au deplasat lucratorii Serviciului Judiciar, un procuror din cadrul Procuraturii Regiunii Dobrogea si medicul judiciar al orasului Constanta. Acestia au luat masuri de vidanjare a wc-ului in cauza, ocazie cu care au mai fost gasite inca o gamba si labele de la ambele picioare. Ambele gambe si labe apartineau aceleiasi persoane. Pentru gasirea resturilor de membre si fragmente umane s-a luat masura vidanjarii unui numar de 11 wc-uri din jur, rezultatul fiind negativ. Membrele gasite au fost expertizate medico-judiciar, stabilindu-se ca ele apartin unei persoane de sex feminin, cu varsta intre 18 si 35 de ani, inaltimea 1,54-1,63 metri, cu un picior mic, purtand incaltaminte nr. 34-36. Referitor la vechimea cadavrului, medicul legist a apreciat-o intre doua saptamani si sase luni. Masuri de amploare In vederea identificarii resturilor de cadavru, a victimei si a autorului, a fost alarmat tot efectivul militiei din Constanta si de la regiune, desfasurandu-se o serie de masuri complexe care au necesitat foarte mul efort. Astfel au fost verificate canalele colectoare, lazile si recipientele de gunoi de pe raza orasului, precum si groapa de gunoi de la margine, insa nu s-a descoperit nici un rest de cadavru. S-a format o echipa de ofiteri care a facut investigatii si verificari la locul gasirii segmentelor si in jurul acestuia. Alte echipe au facut perchezitii domiciliare in toate imobilele situate in apropierea locului cu pricina. Investigatiile s-au extins in randul personalului CFR de la trenurile personale care sosesc si pleaca din gara Constanta si in randul personalului ce deserveste autobuzele Constanta-Eforie-Mangalia, in vederea descoperirii persoanelor care au transportat cu aceste mijloace diverse colete suspecte. N-au scapat din vedere verificarile in randul persoanelor de la bufetele din zona - ""Mangalia"", ""Timis"", ""Ancorei"" - precum si restaurantul garii Constanta, pentru a le stabili pe cele care au avut asupra lor pachete suspecte. In obiectiv au intrat si dormitoarele comune ale ICH, situate in zona, in jurul abatorului, mai ales caminul de fete, pentru a stabili daca a disparut vreuna din ele. S-a declansat o ampla actiune pe raza regiunii Dobrogea si a municipiului Constanta de depistare a femeilor disparute de la domiciliu, flotante sau care au locuit fara forme legale. Investigatiile au cuprins si mediul prostituatelor, proxenetilor si gazdelor de hoti. S-a intocmit fisa ""C"" a cadavrului cu identitate necunoscuta si a fost trimisa Directiei Evidentei Operative din Directia Generala a Militiei Bucuresti, in vederea compararii semnalmentelor cu persoanele disparute la nivel de tara, evident de sex feminin. O sesizare de disparitie Vasilica Rosianu, din comuna Baia, raionul Focsani, regiunea Vrancea, s-a adresat cu o plangere militiei municipiului Constanta prin care reclama disparitia fiicei sale, Maria Petcu. Aceasta din urma fusese casatorita cu Gheorghe Petcu, rezultand un copil. Barbatul fiind betiv si violent, Maria nu l-a mai putut suporta si a introdus actiune de divort. Prin sentinta tribunalului raionului Focsani, pronuntata in luna ianuarie 1964, copilul a ramas in ingrijirea mamei, iar Gheorghe Petcu a fost obligat la plata pensiei alimentare in suma de 200 lei lunar. Dupa divort, Gheorghe Petcu, de meserie mecanic, a plecat in judetul Constanta si s-a stabilit in Eforie-Nord, unde si-a gasit de lucru la Intreprinderea de Hoteluri si Restaurante (IHR). De la acea data si pana in luna septembrie nu ii trimisese fostei sotii nici un leu pensie alimentara. Maria, care purta acum numele de fata, Rosianu, afland unde lucra fostul barbat, a plecat la inceputul lunii august 1965 la Eforie pentru a se prezenta la IHR si a-i pune poprire pe salariu. De atunci si pana la sfarsitul lunii decembrie, de cand data reclamatia, ea nu-si mai facuse aparitia si nu-i daduse mamei sale nici un semn de viata. Maria Rosianu avea 26 de ani si era mignona. Mama sa anexase si o fotografie, atentionand organele de militie ca Gheorghe Petcu era un om razbunator si foarte dur, obisnuind sa poarte cutit asupra lui. Cautari infrigurate Cum semnalmentele acestei disparute semanau perfect cu ale segmentelor de cadavru gasite in wc-ul din spatele garii Constanta, iar cazul era mai ""palpabil"" decat celelalte sesizari de disparitii primite pana atunci, colectivul de ofiteri ai Serviciului Judiciar si-au unit imediat eforturile pe aceasta pista. Verificarile facute la IHR Eforie-Nord au stabilit ca Maria Rosianu se prezentase la conducerea acestei intreprinderi in ziua de 7 august 1965, depunand o cerere de poprire pe salariul fostului sot, la care anexase o copie legalizata dupa hotararea de divort. Fusese chemat la centrala si Gheorghe Petcu, care era angajat ca mecanic la hotelul ""Pelican"". Acesta a recunoscut in fata directorului ca nu platise nici un leu pensie alimentara pentru copil si a fost de acord verbal cu poprirea, inclusiv plata sumelor din urma. L-a rugat insa pe director ca salariul pe luna august sa-i fie lasat intreg, fiindca are unele datorii, iar din septembrie e bun de plata. Directorul si Maria Rosianu au fost de acord. Fostii soti au plecat impacati de la intreprindere, iar din acea zi nu se mai stia nimic de Maria Rosianu. Se extind verificarile la hotelurile din statiune si se afla ca ea fusese cazata la hotelul ""Condor"" pe perioada 6-18 august 1965. De aici, ofiterii au tras concluzia ca ea a mai ramas in Eforie-Nord, ca sa profite de timpul favorabil si sa faca plaja. Era important acum de stabilit daca in aceasta perioada ea se intalnise cu fostul sot. Acesta era cazat la hotelul ""Pelican"", unde lucra, si nimeni din personal nu a recunoscut fotografia Mariei, ceea ce insemna ca ea nu-l vizitase niciodata la hotel. Marea dragoste Daca Gheorghe Petcu isi omorase fosta sotie dupa data de 18 august, fapta o savarsise undeva in statiune, la loc ferit. Dar unde transase cadavrul si unde ascunsese celelalte parti? Este cautat la serviciu pentru a se avea o discutie cu el. Acolo, surpriza! Isi luase salariul pe luna august si o intinsese de la intreprindere. Este identificat un alt mecanic, prieten de sprit cu Gheorghe Petcu.
- A tulit-o, baiatua€™, pentru ca nu vrea sa plateasca pensie alimentara nici un leu, ii spuse acesta capitanului Petru Logofatu de la Serviciul Judiciar.
- De ce?
- Pentru ca nevasta-sa e o poama, iar copilul nu este al lui. Asa mi-a spus el tot timpua€™, eu de unde sa stiu.
- Ti-a spus incotro a plecat?
- La Brasov. Are o gagica acolo, pe care a agatat-o in luna iulie la hotel. E muncitoare la fabrica de autocamioane si e moarta dupa el. Cat femeia a stat la ""Pelican"" i-am vazut tot timpul giugiulindu-se.
- Cu fosta lui nevasta s-a mai intalnit dupa ce l-a chemat la director pentru plata pensiei alimentare?
- Nu, nu voia sa mai auda de ea. A vazut-o dupa aia in statiune in mare amor cu un gagiu. Mi i-a aratat si mie, ca statiunea e mica, apoi mi-a zis: ""Acua€™ esti convins, Vasile, ca e o curva? Deci stiu eu de ce nu platesc pensie alimentara..."". I-am cam dat dreptate. Dupa aceasta discutie, toate datele problemei se schimbau total, capitanul Logofatu fiind convins ca Maria Rosianu traia si n-are nici un fel de legatura cu omorul pe care-l cercetau. Ofiterul a insistat la hotelul ""Condor"", unde fusese cazata Maria, si o receptionera si-a adus aminte numele barbatului care se amorezase de ea. Si el fusese cazat tot acolo. L-a cautat in registru si l-a gasit: ""Nicolae Zacheru, 30 de ani, domiciliat in Alexandria, Strada Vasile Alecsandri nr. 14"". A urmat o nota telefonica la militia municipiului Alexandria, raspunsul primit a doua zi fiind edificator: ""Sus-numita Maria Rosianu este in viata si convietuieste cu Nicolae Zacheru, strungar la Intreprinderea «Rulmentul» din localitate. Intrebata de ce nu i-a mai dat nici un semn de viata mamei sale din comuna Baia, raionul Focsani, care ii ingrijeste copilul, a declarat ca a intalnit marea dragoste si a uitat..."". Alte verificari Dupa acest dus rece, dar apoi cald, pentru ca fusese gasita in viata o femeie disparuta, ofiterii Serviciului Judiciar au inceput verificarile in celelalte cazuri semnalate. Astfel au fost verificate 37 de cazuri de disparitii de tinere femei semnalate de ofiterii din teren, sursele de informare si persoanele de sprijin. Pentru ca Litoralul era suprasolicitat vara de cetateni veniti din toate colturile tarii si de straini, s-au intensificat masurile de verificare in randul tuturor persoanelor din Constanta si din celelalte statiuni care gazduiau turisti. De la Sfatul Popular al orasului Constanta s-a obtinut o situatie privind un numar de 26 de persoane care s-au judecat in cursul anului 1965 pentru amenintarea cu moartea si care, fiind verificate in teren, s-a stabilit ca sunt in viata. Acreditandu-se si ipoteza ca in speta putea fi vorba de o victima a unui avort mortal, s-au intensificat masurile de supraveghere si verificare a moaselor empirice, medicilor si asistentelor medicale cunoscute ca se ocupau cu intreruperea ilegala de sarcini. Directia Evidentei Operative din forumul central al militiei a comunicat DMR Dobrogea un singur caz de persoana disparuta, de sex feminin, ale caror semnalmente corespundeau cu ale segmentului de cadavru. Era vorba despre o femeie de 32 ani, disparuta la data de 18 martie 1965 de la domiciliul ei din Reghin. Fotografia ei nu a fost recunoscuta de receptionerii de la locurile de cazare de pe Litoral si nici de persoanele care gazduiau turisti. Totusi, fotografia acestei femei a fost multiplicata si data tuturor lucratorilor de militie de la DMR Dobrogea pentru a o folosi in procesul de investigatii. Reconsiderarea parcursului Trecusera patru luni de la aparitia acestui caz si, in ciuda volumului imens de munca ce fusese depus, cercetarile bateau pasul pe loc. Capitanul Petre Logofatu, care fusese insarcinat cu rezolvarea lui, nu mai avea stare si somn. Intr-o zi de la inceputul lunii martie 1966, cand sosi la birou, ofiterul hotari sa faca o evaluare a tuturor masurilor pe care le intreprinsese pana atunci. In fata avea o harta in detaliu a orasului Constanta. Dupa ce trecu in revista toate directiile in care actionase, privirea ii fugi pe harta tot in zona garii, unde wc-ul in care se gasisera segmentele de cadavru era punctat cu rosu. ""Nu se poate, isi zise la un moment dat. Tot in aceasta zona trebuie sa fie misterul. De ce n-au fost aruncate segmentele in mare, in lacul Tasaul sau Siut-Ghiol? Doar avea atatea posibilitati? Pentru ca ucigasul locuieste in zona si i-a fost frica sa se indeparteze mai mult cu coletul macabru, gasi tot el raspunsul. Deci si restul cadavrului este aruncat sau ingropat in apropiere"". Capitanul Logofatu impartasi aceasta logica transparenta maiorului Constantin Truda, seful militiei municipiului Constanta, care o impartasi imediat.
- In prima faza, noi am facut acolo verificari si perchezitii, spuse maiorul, insa cred ca s-a trecut pe langa criminal. Asta-i munca de politie, nu toate ne ies din prima...
- Asa este, ii dadu dreptate Logofatu, insa acum trebuie sa fim mult mai atenti.
- Fara doar si poate. Hai sa impartim efectivele... In ziua urmatoare s-a organizat o actiune in zona din spatele garii Constanta, cuprinzand toate strazile din cartierele ""Constructii"", ""Marinarilor"" si ""Km 4"", la care au fost angrenati toti ofiterii si subofiterii Serviciului Judiciar si ai militiei municipiului Constanta. Scopul: investigatii din casa in casa in vederea culegerii de informatii care puteau avea legatura cu cazul cercetat. Astfel au intrat in atentie toate imobilele de pe strazile Soimilor, Zanelor, Muncii, Gandului, Tunelului, Dunarii, Crivatului, Ion Creanga, Luceafarului, Viforului, Fundatura Scolii, Bulevardul 1 Mai, M. Porumbescu, Aviator Berghiu, Aurorei, Corabiei, Spiru Haret, V. Marcovici si Soseaua Mangaliei. O vanzatoare de pont Capitanul Vasile Simion, ofiter control teren la militia municipiului Constanta, si-a inceput misiunea de investigatii pe Soseaua Mangaliei. Verifica, chipurile, cartile de imobil. A intrat si in curtea unei tiganci spilcuite, care era cunoscuta ca se ocupa cu ghicitul. Din vorba-n vorba, tiganca, care nu era proasta, si-a cam dat seama ce cauta politistul.
- Hai, nu va mai dati ascuns, i-a zis tiganca ofiterului. Va dau io un pont, dar cu o conditie.
- Te ascult.
- Vreau sa-i aprobati pachet lui Argentin, barbatu-meu, care e in arest la regiune pentru niste spargeri de case pe care nu le-a facut el. L-au tras altii dupa ei, ca sa se razbune, ca n-a vrut sa le ascunda marfa...
- Bine, bine..., facu ofiterul. Stim lectia, dar care-i pontul?
- Dar se aproba pachetua€™?... insista ghicitoarea.
- Se aproba, pot sa intervin pentru asta, dar vreau sa vad cu ce iesi pe taraba...
- Atunci, hai sa-ti zic. Daa€™ mucles, nu stii de la mine, ca ala ma omoara!
- Mucles! repeta ofiterul cu mina serioasa. Cunostea legile tiganesti.
- A doua casa de aici, uite acolo, arata, sta un tigan besliu care se ocupa cu trafic de aur. Are vreo 40 de ani si e hot de nu se poate, ca nu l-ati dovedit pana acum.
- Cum il cheama?
- Orion Muscalu. Acua€™ locuieste singur, dar a tinut o groaza de femei... La toate le-a dat papucii, ca erau da€™alea, stii matale, dar de ultima se indragostise de se-mpleticea pe strada. Era una frumoasa a dracului, din Basarabi, desi era mai mica ca el cu doua capete.
- Adica scunda, vrei sa zici.
- Da, scunda, insa frumoasa de nu se poate. Era mai mult o copila, de 19 ani, si o chema Profira. Am stat si eu o data de vorba cu ea, caci a venit fara sa stie Muscalu ca sa-i dau in carti. Mi-a spus ca sunt noua copii la parinti si au plecat care incotro. Pe ea a petit-o Muscalu de la tatal ei vitreg, desi n-a vrut sa vina dupa el. Mi-a marturisit ca iubea un alt tigan de varsta ei, Creolin, care-i in armata. Zicea ca atunci cand se va elibera Creolin o sa fuga cu el. Dar ceva s-a intamplat cu ea, ca din septembrie acum un an a disparut, asa, dintr-o data.
- Poate ca s-a eliberat Creolin din armata si a luat-o cu el.
- As! facu tiganca. Creolin s-a eliberat acum doua luni si a cautat-o innebunit. A dat piept si cu Muscalu.
- Ce i-a zis acesta?
- Ca a plecat de la el, ca e rea de musca, si nu stie unde. Eu insa nu cred asa ceva, pentru ca fata era foarte cuminte si abia astepta sa i se elibereze iubitul din armata. De vorba cu Muscalu Pentru capitanul Simion, pontul cumparat de la ghicitoare era de mare valoare, pentru ca semnalmentele Profirei si datele privind disparitia ei se suprapuneau perfect cu ale cazului cercetat. Intrucat verificarea cartilor de imobil se facea din casa in casa, ofiterul trebuia sa treaca si pe la locuinta lui Muscalu. Cand a ajuns vorba despre femeile cu care traise acesta, Muscalu s-a oferit sa plateasca amenda de rigoare, pentru ca nu o trecuse pe nici una in cartea de imobil.
- Am avut parte numai de niste curve, bre..., ii spuse el subofiterului. Gata, m-am hotarat, nu ma mai insor!
- Care este ultima femeie cu care ai trait?, il intreba capitanul.
- A fost o pustoaica, nici nu stiu de pe unde, care ma traducea cu un soldat. Am prins-o cu o scrisoare de la el, isi scriau la post-restant, si am izgonit-o... mi se pare ca mai am si acua€™ scrisoarea, se prefacu el si pleca s-o caute. Reveni: Gata, am gasit-o! Poftiti!... Ofiter cu experienta, capitanul Simion intui in comportarea interlocutorului pe cea a unui vinovat atat timp cat nu ii solicitase sa vada scrisoarea. Se prefacea ca nici macar nu stia de unde era fata, nu ca o tocmise el de la tatal vitreg, la Basarabi. Capitanul citi scrisoarea, apoi spuse:
- Pot s-o pastrez? Scrisul se aseamana cu a unei infractoare cautate de noi pentru falsificare de librete CEC.
- Da, va rog, poate ea o fi... Demascarea asasinului Capitanul Simion, plin de bucurie, intocmi un raport catre sefii sai cu toate aceste date, anexand si scrisoarea. Maiorul Turda si capitanul Logofatu de la regiune il felicitara, fiind convinsi ca adusese din teren mult cautata cheie a rezolvarii acestui caz. Citira si ei scrisoarea soldatului Creolin Papuru, de la o unitate militara din Medgidia, adresata Profirei Camel, in ziua de 20 septembrie 1965, la post-restant Constanta. Era o scrisoare de dragoste, cu cuvinte incendiare de iubire si juramantul ferm ca dupa eliberare vor fi toata viata impreuna. A doua zi a urmat o perchezitie amanuntita in locuinta lui Crion Muscalu. Sub presul din bucatarie au fost descoperite mai multe pete de sange uscat care, analizate la laborator, s-au dovedit a fi de la un om cu grupa sanguina AB IV. Era grupa sanguina a Profirei Camel!
- Aici, in bucatarie, ai transat cadavrul, ii zise capitanul Logofatu ucigasului. Gambele si labele le-ai aruncat in wc-ul de la capatul liniei de autobuze Constanta-Mangalia, cam la 700 de metri de aici. Unde este restul?
- In wc-ul din gradina!, raspunse Muscalu cu capul plecat. Cand am prins-o pe Profira cu scrisoarea de dragoste de la iubitul ei, am crezut ca innebunesc. Eram fericit cu ea, ma credeam tanar si i-as fi pus toate comorile din lume la picioare... Atunci am rabufnit si am sarit la gatul ei. Am strans pana n-am mai putut, stiind ca in felul acesta n-o sa ma mai paraseasca niciodata... Ca sa scap de cadavru, l-am transat cu o toporisca si un cutit. Bucatile le-am pus in mai multe pachete si m-am gandit sa le arunc in lacul Tasaul sau in Siut-Ghiol. Pe urma mi-am dat seama ca ele vor iesi la mal, la fel daca le-as fi aruncat in mare. Atunci am ales sa le arunc in wc-ul din curtea mea. Am bagat acolo cat am putut, dar mi-au ramas gambele si labele picioarelor. Ca sa scap si de ele, am ales wc-ul de la capatul autobuzelor, unde era circulatie mare.