Lingurarii Romaniei sunt
o bucata din placinta traditiilor nationale care inca nu au devenit brand de tara. In conditii medievale, desi au case, rromii lingurari isi duc viata in corturi, in salbaticia naturii.

In padurea satului Somartin, judetul Sibiu, doua familii de rromi lingurari si-au deschis ""afacere"". Cu o imaginatie demna de lauda, fabricantii de linguri, linguroaie, tocatoare, troace, scaunele si spatule din lemn au amenajat o expozitie pentru atragerea trecatorilor.
MESERIE DE SUTE DE ANI. Floarea Dragan are 63 de ani. A plecat in primavara de acasa, din Babenii de Valcea, impreuna cu intreaga familie. ""Avem casa la Babeni, dar acolo nu avem lemn. Si numai de salcam e bun. E usor de modelat. Uite ce muncim. Ca nu vrem sa furam. Avem si acte de la stapanire, ca nu vrem sa avem problemea€¦"" Femeie pe fata careia se citesc ploaia si vantul, Floarea vorbeste o limba romana curata, putin influentata de comunitatea din care face parte. ""Am invatat de la bunica sa fac linguri, si asta fac de cand ma stiu. Din asta imi castig traiul.""
EXPOZITIE IN NATURA. Accepta sa imi prezinte ""expozitia"" amenajata in natura. Sute de linguri gata cioplite stau la uscat in asteptarea viitoarelor targuri, unde vor fi vandute. Floarea este ajutata la munca de o ruda apropiata, Elena Vasile, de 55 de ani, la fel de indemanatica. ""La cati ani avem de cand facem linguri, pentru noi nu mai este o greutate, insa e nevoie de munca si indemanare"", imi spune Elena.

LA USCAT. Lingurile se pregatesc de vAnzare