Cu ochii mariti de neliniste, de spaima chiar, lumea
si-a priponit privirea pe bucatica de glob care se cheama Orientul Mijlociu. Atacul Irakului asupra Kuweitului a fost pus pe seama petrolului din Golf. Atacul asupra regimului Sadam Husein a fost explicat de multa lume prin nevoia americanilor de control asupra uriaselor rezerve petroliere din zona. Nici mirosul de praf de pusca de acum, latindu-se peste Liban si Israel, nu este lipsit de un damf de titei. Decontul se vede in strategii pe termen lung. Petrol, petrol si iar petrol.
De mai bine de o jumatate de secol am si eu razboiul meu de acasa pentru petrol. Cel invins intotdeauna am fost eu. Cand zic eu ii cuprind si pe tata, si pe bunicul, si pe strabunicul. M-am nascut in Prahova cu sonde in gradina. Un sat se numeste Pacureti. Taranii vindeau pacura, pe care o scoteau cu galeata din put. Umblau cu ea prin sate si o negustoreau pentru osiile de caruta. Sondele au fost mulse de societati romano-americane, romano-nemtesti si mai apoi stoarse aproape de tot de sovietici. Sunt sonde in zona mea care dau titei intr-o zi cat lapte da o capra. Degeaba se opinteste in pamant ciocul negru, de barza preistorica, intr-o miscare ritmica, dirijata de o biela-manivela, al sondei. Zeita pamantului ramane insensibila, suspecta de frigiditate. Multe din sondele de la Urlati, Ceptura, Baicoi au secat. Ugerele lor sunt uscate. Altele insa, pitite sub capace strategice, produc din belsug. Pentru americani, pentru nemti, pentru rusi? Nu, azi produc pentru austrieci. Habar n-am cine sunt sefii de la Petrom. Ei se pitesc dupa niste initiale - OMV. Oricum, lume subtire: valsuri vieneze, Mozart, acorduri de pian si vioara, saloane cu oglinzi de cristal, baluri, rochii cu crinoline. In materie de petrol, austriecii mei se comporta insa ca rusii. In timpul razboiului rusii ciuruiau budanele cu vin si tuica ale podgorenilor si fierbeau, in uriase cazane, pe terenul de fotbal din sat, oi pe jumatate jupuite. Petrolul ni l-au luat ca prada de razboi. Ne-au luat, pentru Canal, si cei mai vrednici oameni din sat.
Ce se petrece acum? Mi-am recapatat, dupa ce s-au scremut vreo cinci guverne, o parte din pamanturi. Unele au sonde. Sondele sunt ale austriecilor de la Petrom. Carmuirile noastre patriotice au vandut o data cu rafinariile si sondele si mai ales rezervele de zacamant. Foarte bine. Am salutat orice aterizare de investitori straini in Romania, nadajduind ca vor aduce cu ei spiritul salubru al afacerilor occidentale. Nu cunosc desuurile contractului cu austriecii. Ceea ce stiu e ca lucratorii lor umbla pe terenul meu ca prin batatura ma-sii. Ca-i doare in calcai de via mea, de livada mea, de faneata mea. Mai abitir ma scoate din tatani o sonda care pompeaza gaze naturale prin niste tevi mai groase ca mine. Sonda functioneaza nonstop, iar gazele ajung se pare la Urlati. N-am nimic cu urlatenii, cu toate ca eu la Sangeru imi usuc ciubotele la focul cu lemne. Ce ma supara e ca austriacul, in expresia unui muncitor cu uniforma, bastinas, trece pe langa mine fara sa-mi zica buna ziua. Calca batos ca pe mosia lui. Domnul stat a vandut subsolul domnului austriac care e un particular ca si mine. Austriacul, ca si rusul ieri, n-a catadicsit sa ma intrebe daca am vreo pretentie.
Ma gandesc, in consecinta, sa declansez razboiul meu din Orientul Mijlociu. Ii inchid austriacului robinetii. Sa-l vad pe mustaciosul cu uniforma Petrom violandu-mi proprietatea. Daca eram in Texas, cu sonda asta eram un om bogat.
Azi m-am imbogatit cu un ciomag.