Ne place sau nu, mosi si babe gasim numai in partea noastra de lume.

Incolo, spre vest, vedem doar domni si doamne in etate, domni si doamne de varsta a treia, persoane respectabile, cetateni ajunsi la senectutea€¦ Un mos de la noi ii cere unei farmaciste buline. Farmacista vrea sa vada reteta, dar mosul fie ca n-aude, fie ca se preface ca-i surd. Ridica vocea de parca femeia e tare de ureche: ""Buline, buline de piept"". Pe usa din spatele tejghelei apare inca o farmacista, in timp ce pe usa de la strada intra o baba. Intre cei doi batrani sunt cateva deosebiri de conditie. Candva, mosul a fost un domn. Costumul e ponosit rau, pantofii nici ei nu-s noi, insa poarta cravata prinsa cu un ac de argint. Baba s-ar zice ca n-a fost niciodata tanara. Unele femei din cartier o duc asa, fara varsta, de indata ce incep sa curga copiii. Si se trezesc deodata babe.
Cum farmacistele inca asteapta reteta de la mos, baba se simte datoare sa-l ajute: ""Sa-i dati, saracua€™, buline din alea roz, mititele"". Mosul aproba, fapt ce inseamna ca aude dintr-o parte. Sau doar ce-i convine. ""Tataie - il ia nitel la rost farmacista mai tanara - cum se cheama pastilele matale?"" Mosul se uita la fata cu multa intelegere. Daa€™ prosti mai sunt farmacistii astia! De douazeci de ani nu ia alte buline decat din cele roz, micute, toti mosii pe care-i cunoaste inghit buline roz, cat gamalia de la chibrit de mari, iar farmacistele, in orice oficiu ar intra, il intreaba de fiecare data cum se cheama. Ce, parca el stie?! Buline roz si gata! Din nou, baba intervine sa clarifice situatia, cu o precizare din folclorul parcurilor publice, unde se aduna mosii si babele ca sa discute despre nepoti si despre boli: ""Hai, mama, ce mare scofala, dati-i mosului hapuri pentru barbati. Ca eu vreau din acelea maro, pentru stomac. Stiti de care, nu-i asa? Maro si lunguiete. Ca luai, cum mi-a zis administratorul de la noi, de la bloc, hapuri verzi. Or fi bune la altii, dar pe mine m-a taiat pantecaraia"". Cele doua farmaciste au zilnic de-a face cu mosi si babe, care nu se mai duc la doctor, ci se trateaza cum ii taie capul.
Cand nu-si recomanda unii altora medicamentele dupa culori si dupa forma tabletelor, le construiesc legende populare, locale, dupa pret: ""Io cumpar din alelante de triejda mii - zice mosul - ca si cum toata lumea a auzit de virtutile hapurilor de treizeci de mii de lei cutia - ca ma pacalii si luai o vreme mai scumpe. Stiti de care, nemtesti sau unguresti, dracua€™ stie! Dai o suta de mii si nu te faci bine"". Farmacistele se uita una la alta, cauta in rafturi, ii aduc mosului o cutiuta, insa el e nemultumit. ""Alea de treijda mii is in cutii mari."" Mosul a devenit nervos, iar baba, desi tace, e clar ca nu da doi bani pe stiinta farmacistilor. Ce-o fi atat de greu de inteles? Buline de treizeci de mii in cutii mari. Bulina roz, nu albastra sau violeta. In cutii de carton, scrise de tipar. Le inghiti si mori mai tarziu. E atat de simplu! Farmacistii sunt cei care incurca lucrurile, cu retetele lor. Nu mai departe saptamana trecuta, o baba s-a luat dupa doctor si a cerut pastilele cum scria doctorul in reteta. A inghitit niste hapuri patrate, crem, desi ei ii faceau bine cele violete, ca bilutele de rotunde, si s-a dus. Sa-i fi dat macar casete rotunde si galbene de cincizeci de mii, nu patrate si crem, de la care se prapadeste mosii si babele repede.