Tarabe, tarabioare, pancarte cu oferte si marfuri dintre cele mai pestrite. ""Vadul de la sosea"" e mai populat de comercianti decat de producatorii autohtoni, care-si scot pe la porti ceea ce produc in gradina. Comerciantii recenti vin din alte zone si isi desfac marfurile pe un petic de trotuar inchiriat pe marginea DN1. Constantin Becu e unul dintre ei. Fost profesor de desen, barbatul s-a lasat de meserie si de sase ani face pitici de gradina. Nu e singurul din zona, dar e cel mai mare producator. ""Am aflat de industria asta de la fiul meu din Germania, care mi-a vorbit de o familie de nemti care detine monopolul pe pitici acolo. Mi-am zis ca, avand casa la sosea, poate fi un mare atu, daca va fi sa intru si eu in afacerea asta - adica sa am aici si atelierul, dar si punctul de desfacere"", spune mesterul piticar. Constantin Becu face acum peste 400 de modele de pitici si castiga cam 1.500 de lei noi pe luna. ""Unii opresc din curiozitate, altii chiar cumpara, mai un cadou pentru un botez, ba pentru o nunta, ba cereri de ornamente pentru gradini de vara si restaurante. La cativa kilometri are un punct de desfacere si fiul meu. Si lui ii merge bine"", conchide Becu. La trei kilometri de atelierul lui Becu, tanti Virginia vinde si ea piticanii. Are modele mai putine si clienti mai deloc. ""Cred ca in doua-trei luni inchidem, pentru ca nu mai merge ca acum patru ani, e concurenta mult mai mare"", spune reticenta femeia care se teme sa mai dea interviuri dupa ce in urma cu un an, dupa o campanie a unei televiziuni despre cum se fac banii pe DN1, s-a trezit cu ""n"" controale si cu piscaturi zdravene la buzunar pe amenzi. AUTOSERVIRE. Cat despre vanzatorii cu de-ale gurii, i-am gasit cam dezamagiti de clientela. Nicoleta Visan vinde miere in apropiere de Predeal. Se ocupa cu asta de 34 de ani si acesta e singurul loc in care a vandut in toata aceasta perioada. Scoate cam 2.000 de lei noi pe luna, dar asta in varf de sezon, si plateste lunar o taxa de 140 de RON. ""Sunt destul de putini turisti anul asta si se simte la vanzari, am insa clienti fideli de ani buni si ma bazez pe ei, chiar si italieni si nemti. Mai rea e concurenta neloiala, pentru ca sunt cei care cumpara miere energizanta din comert cu 1,7 RON borcanul, ii dezlipesc eticheta si o vand aici, pe marginea drumului cu 6 RON."" Nu departe de fagurii Nicoletei Visan, Alina Robu vinde cascaval afumat si branza de burduf in coaja de brad. ""Noi suntem si producatori, avem stana la Dambovicioara, unde stam patru zile pe saptamana si restul zilelelor vindem aici. Nu e un business, traim din asta"", spune femeia. La Azuga, tanti Angela sta pitita langa o taraba cu branzeturi si refuza sa vorbeasca, nu e marfa ei, ea doar vinde. Nu stie nici cine e producatorul, nici daca se plateste vreo taxa, nici daca au avizul veterinarului. Nici chioscarilor cu suveniruri nu le mai merge, pare-se. Colonia de la popasul Azuga e pe muchia falimentului. Cei mai multi sunt din Harghita, din zona Corund si vin aici pentru desfacere. Mai sunt si localnici din Azuga care merg la Corund si cumpara din atelierele mestesugarilor si apoi incearca sa le vanda la popas. Iile, care nu mai seamana cu cele traditionale, ci sunt niste bluze din import cu motive asemanatoare, cergile si restul kitsch-urilor nu prea mai au insa nici ele cautare. CONCURENTA
""Sunt destul de putini turisti anul asta si se simte la vanzari. Mai rea e concurenta neloiala, pentru ca sunt unii care cumpara miere energizanta din comert cu 1,7 RON borcanul, ii dezlipesc eticheta si o vand aici, pe marginea drumului cu 6 RON"" - Nicoleta Visan, comerciant de miere Predeal Talmes-balmes pe drum EXCURSIE. Ion Sandu vine din Dambovita si se plaseaza undeva pe langa vreun copac de care isi poate agata hamacele ce-i aduc lunar 2.000 lei noi