Dupa inchiderea combinatului siderurgic ""Victoria"", muncitorii din Calan s-au ales cu praful de pe toba. De doua luni, insa, somerii din oras si-au gasit de lucru: aduna praful de cocs scuturat in curtea combinatului si-l vand unei firme din Strehaia.

A fost odata un oras infloritor cu uzine care duduiau si oameni veniti din toata tara, adusi de faima traiului bun de la Calan. Dar au venit vremuri cand muncitorii nu mai aveau ce pune pe masa si s-au intors in epoca de fier vechi. Au rupt, au indoit bucatile de fier ruginit pe care uriasele constructii se indurau sa le dea. Fierul s-a terminat si el intr-o buna zi. A urmat epoca de caramida. Cei din Calan au desfacut bucata cu bucata cladirile-gigant, scrijelind cu unghia pentru ca, de foame, sa nu dea in cap oamenilor. Si iar a venit o zi rea, cand combinatul nu a mai avut ce sa le dea. Acum doua luni, un zvon i-a mobilizat din nou. Praful de cocs ce s-a scuturat pe campul din jurul combinatului e la mare cautare.
SISIFI. Pe cand soarele nici nu s-a inaltat pe cer, oamenii din Calan isi inhama caii la caruta, isi iau sacii de-a spinarea si pornesc spre combinat. Pana la pranz, locul se umple de larma ca un camp plin de holde: lopetile harsaie rabdator, piepturile icnesc de la efort si de la praful lipicios si rau care imbuiba pielea. ""Doar daca facem pauza cateva zile si ne spalam apoi bine cu dero se ia negreala de pe palme"", isi arata degetele batucite o femeie cu ochi obositi.
Caruta dupa caruta tropaie toata ziulica de la Calan la combinat si inapoi, pline cu praf negru. Se indreapta spre centrul de colectare, un tarc cu muntisori de negreala.
Iulica, un mustacios cu sapca, e in pauza de bere la barul de langa centrul de colectare. E ametit de caldura si de alcool si-si ascunde rusinat mainile negre. Si ceilalti trei oameni de la masa au palmele insemnate. ""Parca am munci in mina, numai ca e la suprafata"", zice omul intristat.

VALORIFICARE. Fostii muncitori de la combinat aduna si ramasitele metalice ramase dupa ""epoca de fier vechi""