Ultimul razboi de 100 de ani

In Dragoteni de Bihor nu-i om care sa nu o cunoasca. Nu-i copil care sa nu-i fi trecut prin mana de-ndata ce a implinit varsta de gradinita. Dorina Hamza, caci despre ea este vorba, este educatoare si de mai bine de 20 de ani, tesatoreasa. Iar mandria sa este razboiul de o suta de ani, lasat mostenire de bunica sa.

Femeia cu zambet luminos si plina de viata ne pofteste in casa. Are obrajii rosii si mersul grabit, asemenea omului care nu sta nici o clipa. De cand tot se perinda pe la targuri de arta populara s-a obisnuit cu musafirii curiosi, ba de modul in care se tese o traista, ba cum se incondeiaza oua sau de zecile de poale brodate, spatari sau zadii stranse de pe vremea stramosilor si pastrate cu sfintenie asemenea unei fete mari care-si asteapta alesul.
FURT DE MESERIE. Doamna Dorina are 40 de ani. Si vorba sprintena, la fel ca si mainile care despaturesc rand pe rand cusaturile cele vechi de zeci de ani. In copilarie a vazut ea la bunica din partea mamei cum lua fir cu fir si broda fustele mari, pe clos, cu sort negru in fata, din canepa sanatoasa, pe care aplica bentite cusute cu flori rosii si galbene. N-a crezut nici o clipa ca avea sa duca traditia mai departe, mai ales ca, spune femeia: ""Buna nu ne lasa sa intram in camera in care isi tinea lucrurile. Doar cand lucra, si nu era zi sa nu se aseze la razboi, ne strecuram, eu si fratele meu, incet, fara sa ne simta, cat sa o putem urmari. Mainile ii mergeau atat de repede, ca nu credeam ca voi putea invata vreodata"". Femeia, imbracata in costum popular, cu batic pe cap, inrosit de flori de camp, cu fusta-n clos si model brodat pe poale, parea rupta dintr-o descriere a lui Slavici. Ia socala (teava pe care face ghemele de ata) in mana, o infige in suveica (unealta cu care trece firul dintr-o parte in alta) si incepe sa traga la brangle (cadrul de lemn cu care impinge firele in cusatura) cu putere. Caci, cine crede ca e treaba usoara, se vede ca lumina zilei ca nu a pus picior pe bibideu (pedala cu care se schimba itele) si n-a tesut nici o straita sau vreun stergar. ""Imi place sa lucru, numaa€™ ca nu am timp suficient. Tre sa mera€™ la scoala, apoi casa trea€™ ingrijita si tesutul il las la urma"", spune doamna Dorina, una dintre putinele femei care inca mai tes, si singura care se poate lauda ca are in casa sa, un razboi in patru ite, vechi de-un secol.

MIGALA. Pentru a face o traista, tesatoreasa Dorina poate lucra la ea si o saptamana

Despre autor:

Redactia 9am

Mai multe