Tabara de la Moneasa, singura din tot Aradul, se mandreste cu numarul mare de copii care ii calca pragul. Romani si straini, deopotriva. Ea a devenit o adevarata Scoala de vara in care cei mici invata reguli de oameni mari: sa creada in prietenie si in munca de echipa transformata in bucurie.

Baloanele si confetiile au disparut. Distractia a luat sfarsit. Ultima zi de tabara. Nimanui nu-i vine sa creada ca cele sapte zile cat au stat la Moneasa au trecut ca si ploile de pe-aici, pe nesimtite. Prichindeii isi fac alene bagajele. Doamnele invatatoare pun muzica. Un ultim dans pe care elevii timisoreni il danseaza pentru colegii lor. Curtea taberei de la Moneasa, numita de copii ""Gura de Rai"", este taman buna pentru joaca lor. In mana tin fie brevetele de participare la atelierele pe care le-au facut, fie scrisorile pe care si le-au dat reciproc, chiar si cadrelor didactice care i-au insotit. ""Doamna Elena, fericiti elevii care va au ca dascal"", imi arata Elena Capotescu biletelul pastrat cu sfintenie. Este de la Viorel pentru profesoara lui preferata.
MICII REPORTERI. Copilul are numai 9 ani, dar zice ca ""de peste tot pe unde a fost, aici i-a placut cel mai mult"". Si cum altfel, cand, ca niste adevarati maestri, au imbinat ceea ce nici oamenii mari nu pot face: jocul cu invatatul. ""Am realizat chiar si ancheta documentara"", spune tantos Vladut din Arad. ""Ne-am luat microfoane si am mers pe la hoteluri, pe la primarie sau politie. I-am intrebat tot ce stiu despre statiune. Apoi am scris ce am aflat"", se mandreste copilul cu ochii negri ca taciunele. Caci cu aproape cei 64 de strengari cati sunt in tabara nu te prea poti pune. Sa tot fi participat la vreo 14 ateliere, insa nici urma de oboseala. ""Cel mai mult mi-a placut atelierul de exprimare plastica"", spune cu indrazneala Ina, ""fata verde cu parul padure"", si-mi arata mandra revista pe care au facut-o ""Lumea copiilor"".
LA FINAL. Ada are 10 ani, este din Timisoara si, spune ea, ""n-ar mai fi iesit din apa termala de la Baile Felix"". Langa ea soseste si Iulia. Fetita cu parul ca matasea de porumb ma trage de maneca. Vrea sa-mi arate expozitia de picturi, desene, lucrari din hartie. ""Noi le-am facut"", chicoteste vesela. Ar vrea ea sa-mi spuna multe. Dar ora de plecare se apropie. Totul este impachetat. Muzica s-a stins. Copiii fac coada in fata autobuzului. Zeci de maini flutura in aer. ""La revedere!"" La anul iar vor calca pe iarba grasa a statiunii, iar vor face foc de tabara, iar vor uita de parintia€¦

VIZITATA DE STRAINATATE