Mi-a murit Dan Voiculescu. Pe limba lui. Pasare care se da Phoenix si se dovedeste papagal. Peltic - cand e vorba de evidente, limbut - cand ar trebui sa practice umilinta si neconvingator cand are dreptate, Dan Voiculescu atesta ca tragedia poate fi si o drama pe care incerci sa o rezolvi cu mijloace comice. Sa declari ca dovedit drept simplu informator esti exonerat de acuzatia de a fi fost general si manipulator al ""fondurilor Ceausescu"" constituie un adio definitiv spus prezumtiei de nevinovatie.
Candva, CNSAS transmitea ziarului Ziua ca Dan Voiculescu nu a fost agent/colaborator al Securitatii ca politie politica. In plus, dl Voiculescu primea copia unui dosar care dovedea ca fusese urmarit de Securitate. Dar, crezandu-se Otilia, nu se recunostea in ""Felix"". Atunci, invoca autoritatea CNSAS-ului. Azi, cand aceeasi institutie produce probe ca a fost informator, dl Voiculescu declara ca nu recunoaste autoritatea colegiului respectiv.
Ridicolul se dovedeste un obstacol nevazut pentru dl Voiculescu. Natural, cucuiele se inmultesc. Am fost in apartamentul prietenilor mei Masa si Mircea Dinescu de pe Calea Mosilor. In afara micutei Irina, invatand sa se ridice din fund in picioare in mijlocul unui tarc de lemn, nimic nu era ""splendid"" in acel apartament.
CNSAS nu produce clarificari necesare, ci declanseaza tensionari armaghedonice ale
societatii romanesti. E o unealta in reglarea de conturi. O institutie care sta la mana informatiei pe care i-o da altcineva, cand vrea, cum vrea si doar impotriva cui vrea nu poate avea nici un fel de autoritate morala. Dar dl Voiculescu nu are azi autoritatea morala sa spuna acest adevar. Uitand sa interzica membrilor sai de a se angaja in polemici publice cu ""clientii"" colegiului, CNSAS e un circ mediatic. Dar asta nu-l albeste pe Dan Voiculescu. Il boteste numai.
Adevarul nu joaca nici un rol in acest spectacol grotesc. Au dreptate cei ingrijorati ca un fost autor de note informative ar fi putut ajunge vicepremier. Nu e la fel de grav ca un alt autor de note informative a ajuns chiar presedinte al Romaniei? Ca unul era informator de bine, fiindca si-a semnat notele doar cu numele propriu, iar celalalt era informator de rau, fiindca semna si cu pseudonime, mi se pare o explicatie cinica. Simplu - daca Dan Voiculescu era azi presedintele Romaniei, numele ""solutiei imorale"" putea fi Traian Basescu si CNSAS l-ar fi impiedicat pe acesta din urma sa ajunga vicepremier.
Pe vremea cand era urmarit de Securitate, numele de cod al dlui Voiculescu ar fi fost ""Dorin"" (totusi, nu Tudoran). Pe vremea cand era informator, unul din numele de cod ale dlui Voiculescu ar fi fost ""Mircea"" (totusi, nu Dinescu). Ce
s-a dovedit pana acum este ca dl Voiculescu a scris note informative sub numele de cod ""Felix"" (totusi, nu Aderca). Felix Aderca a scris si el. Printre altele, un roman publicat in 1924 si intitulat ""Moartea unei republici rosii"". O alta republica rosie, pestilentiala, cea a numelor de cod ""Basescu"" si ""Voiculescu"", moare cu greu. Azi, valul de mizerie il duce in sus pe ""Basescu"" si in jos pe ""Voiculescu"". Putea fi si invers. Asta-i tot.
Privind rahatul in care a intrat Dan Voiculescu, imi amintesc de laxativul copilariei noastre - Coprol. Plicul ce continea leacul era calarit de un pitic, cu fes de noapte pe cap si cu o festila in mana. Rareori
am vazut un om care sa si-o caute cu lumanarea mai abitir ca
Dan Voiculescu si care sa si-o gaseasca cu hardaul. Noroc ca-l apara ""Tribunul"".