Saptamana aceasta la sediul Bancii Mondiale din Bucuresti va fi prezentat raportul cu privire la restructurarea cheltuielilor publice in Romania, in vederea integrarii in Uniunea Europeana. Evenimentul este asteptat cu interes de catre mediul economic romanesc intrucat ofera posibilitatea unor analize legate de structura cheltuielilor publice in Romania. De asemenea, acest eveniment creaza un cadru propice pentru o dezbatere de substanta in legatura cu reforma din domeniul cheltuielilor publice. Incepand cu anul 2006, constructia bugetara trebuie sa fie orientata catre dezvoltarea domeniilor de interes public si catre indeplinirea criteriilor prevazute de Agenda Lisabona.
Din pacate, anul 2005 a fost marcat de o politica bugetara ineficienta. Executia bugetara a pendulat intre austeritate - cand fonduri publice semnificative au ramas neutilizate, si abundenta - cand resursele bugetare au fost cheltuite intr-un ritm accelerat si intr-un timp foarte scurt. Incompetenta manageriala a actualilor guvernanti a condus la o presiune substantiala asupra bugetului de stat si a creat disfunctionalitati severe pe piata bancara.
In 2006 situatia se repeta. Dupa 6 luni bugetul inregistreaza din nou excedent, pentru ca ministerele nu sunt in stare sa-si indeplineasca angajamentele asumate prin Legea bugetului de stat. Ineficienta Executivului condus de premierul Tariceanu a fost taxata in nenumarate randuri chiar de seful statului. Traian Basescu a criticat modul in care sunt utilizate creditele externe la Ministerul Apararii Nationale. Comportamentul ministerelor este determinat si de teama cu care Ministerul Finantelor Publice se agata de fondurile publice. Dupa un an si jumatate de declin economic, marcat de extinderea accelerata a derapajelor, finantistii guvernamentali se tem de explozia deficitelor interne.
Restructurarea cheltuielilor publice devine astfel un obiectiv ambitios, dar obligatoriu pentru Guvern. Nu toate ministerele au inteles ca programarea bugetara pe baza de proiecte constituie singura optiune viabila in perspectiva integrarii europene. Din pacate, Guvernul nu beneficiaza inca de capacitatea administrativa necesara pentru a intocmi bugete multianuale, de a proiecta pe termen mediu si lung o strategie economica solida si coerenta.
Dupa momentul ianuarie 2007, politicile economice implementate de Guvernul de la Bucuresti trebuie sa se subsumeze unor obiective strategice de lunga durata, care sa reziste schimbarilor politice provocate de ciclurile electorale. Cheltuielile publice realizate in ultimul an si jumatate s-au inscris, din pacate, in logica mecanismelor politice. Fondurile bugetare au fost utilizate pentru a satisface interesele clientelare ale apropiatilor Puterii si pentru a alimenta ambitiile liderilor politici co-aliati. Promisiunile electorale libe-ralo-democrate vizau transformarea cheltuielilor publice intr-un instrument previzibil si eficient. Probabil
ca la urmatoarele alegeri politicienii Aliantei vor promite acelasi lucru.
Integrarea in comunitatea europeana ne obliga sa abandonam practicile dambovitene. Programarea cheltuielilor publice trebuie sa raspunda in primul rand cerintelor economice si nicidecum ratiunilor politice ale unei puteri sau alteia. Dezvoltarea europeana a Romaniei depinde considerabil de reforma administratiei publice locale si centrale si de restructurarea cheltuielilor publice. Daca Guvernul rateaza aceste tinte majore, integrarea Romaniei in UE se va tranforma intr-un sir lung de esecuri, lipsuri si frustrari.