Nebunie, dezmat nelimitat pe plaiuri bihorene.
Baile Felix sar in aer cu mici, cu bere, cu mustar.
O noapte prin statiunea
ce nu doarme niciodata inainte de miezul noptii
se lasa cu amintiri
eterne pentru turisti.

Plecasem din Oradea, unde, de zilele orasului, populatia se adunase sa-i asculte
pe Stefan Banica jr si pe
AG Weinberger. Tineret mult si galagios, rasfirat intre sinagoga si statuia lui Eminescu. Dar cum Banica nu era singurul obiectiv artistic al serii, am plecat inapoi la baza, in Baile Felix, unde turistii fierti peste zi in apele termale se pregateau sa dea in clocot cu o portie de hip-hop marca BUG Mafia. Concertul din Baile Felix era asteptat dupa miezul noptii, asa ca am tras mai intai o tura prin statiune. Acum trebuie sa va spunem ca Baile Felix nu sunt, asa cum multi cred, paradisul pensionarilor cu incheieturi reumatice. Nu, nici vorba, Baile Felix seamana bine de tot cu un Costinesti mai mic, fara obelisc (are, in schimb, nuferi) si fara plaja pe care tinerii sa se giugiuleasca sub lanternele jandarmilor. Seara, generatiile crude se plimba prin intunericul padurii, laolalta cu perechile care-si sarbatoresc deja nunta de argint sau de aur. Cei din urma, chiar daca ziua se duc la tratamente, nu pierd ocazia sa-si continue cura cu fleici, mici si cotlete basculate cu ajutorul berii.
LA DANS. Incercam sa facem o halta la terasa Lotus, unde, de la distanta, miroase a distractie retro. Terasa e aproape plina, dar ochim niste locuri strategice, langa ringul de dans pe care niste perechi de varsta mijlocie, jucand de mama focului, se simt iar adolescenti veniti in tabara scolara. Ghinion: cand tocmai voiam sa parcam, un ospatar vigilent ne atrage atentia ca ""au inchis"". Ne uitam cu jind la mesele la care grupurile de cheflii consuma in draci. Poate e o petrecere privata, ne zicem, sau poate e din cauza colegului nostru Marin, pe care aceiasi ospatari il dadusera afara cu o zi inainte pentru ca intrase cu mancare straina pe terasa cu pricina. Dar nu ne pare rau, fiindca lumea buna se strange deja la Mafia, la Art Club. Ne-am dat seama ca numele discotecii nu e deloc intamplator, deoarece in seara asta locul e un adevarat cenaclu al poeziei de cartier si al celei vestimentare. Lanturi groase la gat, tricouri de firma cu numere pe spate, freze pe care s-au jertfit borcanase intregi cu gel de par, fustite scandaloase, decolteuri halucinante si adidasi scumpi. La naiba, apele astea termale fac minuni!
Surpriza: dupa ce platim biletul de 150.000 de lei vechi si ni se pune stampila de libera trecere pe antebrat, peste cine credeti ca dam in discoteca? Peste Stefan Banica jr. Nu s-a dedublat, stati linistiti, joaca intr-un videoclip mai vechi proiectat pe un ecran mare, in spatele scenei. Si canta chiar piesa pe care o interpreta in Oradea atunci cand am plecat noi. ""Bai, ia uite, frate, manca-t-as: Banica. Nu canta Mafia in seara asta? Ca puteam sa-l vedem moca, in oras?!"", il intreaba un baiat de cartier bihorean pe tovarasul lui cu inel fin, de doua kile, pe degetul mijlociu. Tovarasul se uita insa dupa gagici, fredonand usor melodia lui Stefan Banica jr, nu-i raspunde si, printre decolteuri, cauta din ochi vreun prieten pe la mesele deja pline sau rezervate.

TOVARASI. Desi n-are cartiere, statiunea are ""baeti""