Din ciclul ""Gradina Domnului e mare ca o palarie"", astazi va prezentam un satuc din Harghita in care poate ca nu e chiar tragic sa n-ai nimic
IN cap, dar e inadmisibil
sa n-ai nimic PE cap.

Ore destul de inaintate, mergi asa, pe drumul asta, faci stanga aici, pe urma mai mergi ce mai mergi, te iei dupa sageata (pe ea scrie Criseni - ""Muzeul Palariilor din Paie""), hai ca mai avem putin, ajungem, iti vine sa saluti cu ""hola, chica, que tal"", la capatul strazii, initiatice ca o experienta existentiala, o tiganca vinde tricouri de la secand, cat si pantalonasi trei-sferturi, ultra-trendy, din nylon, o suta de mii, daca nu vrem si noi, nu, nu vrem. Aici e satul? Aici. Am nimerit, bine ne-am gasit in Paradigma Palariei, sa ne fie de bine.
Uite, pe aici se trece raul, aici inoata pastravi, aici un baiat zambeste prietenos pe ungureste, si, tan-tane, pe portita asta se intra in muzeul asta, clinica de obstetrica a palariilor din paie, localitatea imuabila a unor tarabostes din viitor.
PIATRA & APA. ACPPPT este, dupa cum bine stiti, pe scurt de la Asociatia Confectionerilor Palariilor din Paie si pentru Pastrarea Traditiilor. Szöcs Lajos, personajul de care aveam nevoie sa ne aprinda lumina, sa ne deschida usa, sa ne arate drumul. Szöcs stie si ne spune si noua. Mai intai, ne arata niste pietre despre care am putea spune ca sunt oarecare, pe cand, de fapt, ele sunt facute de mana ludica a Dumnezeului nostru cel mult Creator. N-ai zice ca e posibil ca Natura sa creeze din piatra o sapca de Lenin pana n-ai vedea cu ochii tai, nu ti-ar trece prin cap ca apa ar putea sa fabrice ratuste din piatra decat dupa ce tu insuti le vei fi vazut, imaginatia nu te-ar pune sa gandesti ca e posibil sa vezi un melc creat dupa chipul si asemanarea melcului insusi. Apa, un Brancusi cu doi atomi de hidrogen si unul de oxigen, piatra este ce ramane dupa ce trece totul, cand te uiti la pietrele-astea nu te gandesti la Facut, te gandesti la Inceput, ""caci vinovat e tot facutul si sfant doar nunta, Inceputul"".

THE BEST FOR LAST