Tacerea melcilor costa un milion de euro

Taranii din Iasi au inlocuit vitele cu alte cornute, mai mici si mai moi: melcii. Si nu le-a folosit la nimic.

Aproape un milion de euro au pierdut taranii din Iasi care, parasind traditia vacii si a porcului, a oii si a gainii, au

Taranii din Iasi au inlocuit vitele cu alte cornute, mai mici si mai moi: melcii. Si nu le-a folosit la nimic.

Aproape un milion de euro au pierdut taranii din Iasi care, parasind traditia vacii si a porcului, a oii si a gainii, au incalecat melcul. „Pentru ca exista unii oameni mincatori de melci, au aparut si oameni care sa-i creasca. A aparut brusc un interes pentru melci", constata veterinarul Marius Stefaniu, consilier la Oficiul Judetean pentru Consiliere Agricola Iasi. „Uite ce spune registrul: dintr-o suta de tarani care vin la noi sa intrebe ceva, 60 se intereseaza de melci. Gospodaria traditionala se redefineste. Simtind mirosul Europei, taranul, dupa mii de ani de transhumanta cu oile, acum scoate melcul la pascut. Dar ceva s-a intimplat si toti melcii au murit, a murit si visul de bogatie al agriculturii iesene".

„Sint profund indurerat de moartea melcilor mei"

In Chicerea, linga Iasi, Costinel Florea plinge dupa melcii lui ca dupa mama. A salahorit citiva ani in Italia, a strins niste bani si i-a bagat pe toti in afacerea asta curioasa. Visul lui era sa scoata o caruta de melci o data pe luna, sa-i duca la gara, in Iasi, sa le plateasca trenul pina in Franta si cu banii primiti sa-si termine casoaia, sa fie cineva in sat. „Va rog sa ma iertati, zice el, citind parca un anunt mortuar, sint profund indurerat de moartea melcilor mei si nu mai pot zice nimic".

Silvia Focsa este, la primaria Tomesti, trimisul Oficiului pentru Consultanta Agricola Iasi. De la ea a aflat Costinel Florea ca melcul e mai tare decit vaca sau decit oaia, ca o mina de melci, o portie, la restaurantele pariziene costa 30-40 de euro. „Pe raza judetului Iasi toti melcii au murit. Cei mai multi au murit de frig; ceilalti, care au scapat de ger, au murit de foame, fiindca ori nu le-a placut salata, ori nu mai aveau putere sa se hraneasca. Firma italiana cu care s-au incheiat contractele a livrat melcii de saminta mai tirziu si melcii n-au mai avut timp sa prinda puteri ca sa treaca cu bine prin iarna. Acolo, in colt, Costinel Florea are niste saci cu casute goale. E tot ce-a ramas dintr-o investitie de 12.000 de euro".

Rata tace, Lupu a disparut

Tinarul Adrian Rata parea sa devina cel mai mare crescator de melci din Iasi. Asta-toamna, ferma lui din Golaiesti, Eco Cochilia, intinsa pe patru hectare, colcaia de acele animale mute, probabil gustoase, dar atit de pretentioase. Primavara, insa, nu s-a mai simtit nici o miscare in lanurile de trifoi si salata. Si domnul Rata ramine mut ca o lebada cind e sa spuna ceva despre marea lui aventura cu melci. El e cel mai mare specialist iesean in cresterea melcilor, a tinut si conferinte de helicicultura, de aceea nu vrea sa scoata o vorba despre teapa luata de la italieni, care au adus mai tirziu melcii de saminta, mici cit bobul de orez, fara certificate de calitate si fara clauze de asistenta tehnica.

Contractele au fost intermediate de o anume Edith Lupu, din Botosani. De cind melcii au sucombat, Lupu a disparut de acasa; pagubasii spun ca se ascunde in Italia, la Giani, italianul care le-a sucit mintile taranilor din Iasi.

O idee de afaceri: rime si buburuze

In Holboca, satenii rid de patania indraznetilor care au visat sa se imbogateasca peste noapte crescind melci. Planurile de afaceri preziceau un profit de 40.000 de euro la un hectar de gasteropode. „A ajuns lumea sa manince melci?", se intreaba agentul care a iesit din racoarea postului de politie sa dea citeva amenzi la cine s-o nimeri. O sa mincam tot, ca lacustele, o sa ramina Pamintul gol ca un ciolan!".

„Dom’le, zice mos Aurel Vrinceanu, ciobanii care toata viata au tras de tita oii au vindut totul si au cumparat melci. Ca pentru astia nu trebuie sa te scoli cu noaptea-n cap sa-i adapi, sa-i mulgi, sa le tai unghiile. In agricultura e munca grea, dar ei au vrut sa stea degeaba si sa le curga banii in ograda. Astia ar fi in stare sa se apuce de crescut si rime, buburuze, daca le-ar spune cineva ca se cauta la export. Am auzit ca australienii sint interesati."

Mos Vrinceanu pe de o parte ride, insa tot de pe spinarea melcilor isi scoate si el rachiul cu care isi ameteste batrinetile. Umbla cit e ziua de lunga pe coclauri si aduna melci din stufaris, din rogozul baltilor, din ripa Uvedenrode cu multe gasteropode. Seara vine in sat cu tolba plina si varsa melcii salbatici la cineva in culturile de salata italiana, poate-poate le-o placea si s-or face mari si grasi, numai buni de pus la masa gurmanzilor. O traista de melci ii asigura vodca destula pentru un guleai si o piine pentru baba.

Melcul nu-i acasa

Gheorghe Tibirna, din Holboca, a aflat de la televizor despre avantajele melcologiei - asa numeste el ramura agricola de care si-a agatat toate sperantele. A vindut tot de pe linga casa, a mai ramas cu niste gaini, si acelea pindite de gripa aviara, a mai imprumutat si bani din banca si s-a apucat de pascut melci. „Doamne, cum ii mai crestea inima cind ii vedea pe balosi foind prin straturile cu verdeata!", isi aminteste, cu necaz, nevasta-sa. „Acum eu sint somera, el tot salariul lui de sofer il da la banca, ratele, avem si doi copii... De ce n-am crescut noi giste sau oi, nu stiu... A fost asa, parca ne-a luat o nebunie."

Barbatul e mai tare de inger si ride. Cam acru, dar ride. „Au murit de frig, nu de nepriceperea mea la melci. Iarna s-au bagat in pamint sa hiberneze, eu i-am acoperit cu paie, numai nu i-am luat sa doarma in pat cu mine. Primavara a mai iesit cite unul, dar anemic de tot, murea daca se tira un centimetru dupa mincare. „Agricultorul incepe sa caute prin salata crescuta pina la briu. Spera sa mai gaseasca destui melci ca sa relanseze productia. Cotrobaieste prin tufisuri. Gaseste in sfirsit o cochilie, se uita la ea, o suna la ureche si zice: „Nu-i acasa! S-a dus dracului!"

Cu ochii in soare, dupa cocostirci

S-au dus dracului si cite 6-40.000 de euro din buzunarele fiecarui iesean care a vrut sa prinda cheag in viteza, de pe urma melcilor. In total, aproape un milion de euro. „Bani care, daca erau investiti intr-o ferma moderna de vaci, sa zicem, pentru care avem specialisti destui, aduceau profituri mari si sigure", este de parere inginerul zootehnist Ioan Avasiloaie, proprietarul unei asemenea ferme.

Consilierul agricol Marius Stefaniu explica, hitru, de ce a trebuit sa fie bagat atita banet in melci.

„Cit e el de conofait, zice Stefaniu, melcul are un chef teribil de duca, unde l-ai pune, evadeaza. De aceea straturile de verdeata trebuie imprejmuite cu o plasa speciala, helitex, pe care fugarii nu se pot catara. La fel, straturile trebuie imprejmuite cu tabla ingropata jumatate de metru in pamint, sa nu intre rozatoarele. Unde mai pui ca trebuie sa mai stai si cu ochii pe cocostirci, sa nu-ti manince escargoul. Plasa, tabla, toate materialele au fost cumparate de la firma lui Edith Lupu la preturi de trei ori mai mari decit daca ar fi fost cumparate direct din Franta, asa ca au crescut cheltuielile pentru amenajarea fermelor de melci."

Melcul romanesc lasa in urma dira de bani

Acum, nici un melc din Iasi nu e acasa. Ion Bejan, presedintele Asociatiei Nationale a Crescatorilor de Melci, are, totusi, incredere in viitorul meliciculturii in spatiul mioritic.

„Ce s-a intimplat la Iasi nu trebuie sa descurajeze cresterea melcilor", spune Bejan. „Melcii aia mediteraneeni, Helix Aspersa, ce sa zic, nu le-a placut la noi, nu s-au adaptat. Insa crescatorii din Timis, din Brasov, care s-au bazat pe melcul nostru, romanesc, Helix Pomatia, au dat lovitura. Ista romanesc pe unde trece lasa dira de bani. " 


Citeste articolul "Tacerea melcilor costa un milion de euro" integral in Cotidianul

Sursa: Cotidianul

Autor: Viorel Ilisoi