Sub titlul Brusca agitatie a PSD, incercam in editorialul de luni, 26 iunie 2006, sa gasesc dezlegarea unei ciudatenii. Si anume:
Acum, spre finele stagiunii politice si in buza vacantei de vara, PSD-ul si-a sporit brusc si urieseste campania impotriva Guvernului Tariceanu. Diversitatea si amploarea actiunilor, violenta tonului depaseau hotarele operatiunilor anti de rutina, operatiuni tipice unui partid de opozitie la nici jumatate de mandat. Ele lasau impresia de incordare in vederea unor ultime si decisive lovituri.
Cea mai importanta dintre toate: depunerea unei Motiuni de cenzura.
Lovitura nitel ciudata. PRM anuntase ca n-o va sprijini, PC proclamase ramanerea in Coalitie, iar formatiunile Aliantei declarasera pe la toate intersectiile media ca o vor respinge. Sa pornesti un asalt cu iz de asalt final cand toata lumea spune ca e o prostie - iata un fapt care m-a constrans sa avansez luni, 26 iunie 2006, printre alte ipoteze, si pe aceea ca PSD se conforma unui scenariu pus la cale de la Cotroceni.
Motiunea de cenzura a picat cu un scor de-a dreptul rusinos: 235-145. Impotriva documentului au votat nu numai membrii Coalitiei de guvernamant, dar, mai mult, pana si unii parlamentari PSD.
Cum putem aprecia zborsirea PSD din ultimul timp?
Oricat de ciudat ar parea, nu ca o confirmare a ipotezei unui partid in deriva, incapabil sa sesizeze raportul de forte pe scena noastra politica. Rusinoasa cadere a Motiunii de cenzura confirma o alta ipoteza, mult mai grava pentru soarta Opozitiei si, prin asta, a democratiei din Romania:
Ipoteza unui partid vandut!
A unui partid vandut lui Traian Basescu!
Dupa alegerile din 2004, baronii PSD de la centru si din teritoriu si-au simtit puse in primejdie averile stranse prin jefuirea avutiei nationale. Pentru a nu ajunge la DNA - Politia Politica a Cotrocenilor - , ei au jucat dupa cum le-a cantat Marele Papusar. L-au protapit in fruntea partidului pe Mircea Geoana, politician mediocru, dar ros de ambitia de a fi sef, in stare de orice negustorie prin boschetii politicii pentru a ramane liderul formatiunii. L-au sacrificat pe Adrian Nastase. L-au sacrificat pe Ion Iliescu. Mult mai grav, au acceptat sa mimeze ipostaza unui partid de opozitie. Toate actiunile PSD din ultimul timp, sfarsind cu nenorocita Motiune de cenzura, sunt actiuni formale, de ochii lumii, dinadins concepute, incat sa nu atinga Puterea nici cu un fulg macar. Electoratul a simtit asta. De aici prabusirea PSD in sondaje. Si de aici surprinzatoarele procentaje ale Aliantei, in ciuda dezastrului din tara.
O minima luciditate politica ar fi trebuit sa le spuna liderilor PSD ca Traian Basescu e ultimul politician in care poti avea incredere. Scena- riul vandut cu picarea Guvernului era un siretlic. Unul menit a compromite si mai rau PSD. E drept, pana acum baronii de la centru au scapat de DNA. Asta si pentru ca ocolirea lor nu atinge capitalul politic al lui Traian Basescu. In clipa cand isi va da seama ca e nevoie sa fie tarati pe la DNA si cativa mahari PSD, slujbasii lui Daniel Morar se vor pune rapid in miscare.
Pana atunci, Traian Basescu a reusit un lucru extraordinar. Sa termine principalul partid de Opozitie. Cu agentul sau in fruntea PSD, presedintele isi poate vedea linistit de treburi. PS. Dovada elocventa a legaturii dintre PSD si Cotroceni: pentru a micsora impactul mediatic al dezastrului din Parlament, Cotrocenii au sarit de indata in ajutor lui Mircea Geoana. Astfel se explica scoaterea din hrubele DNA a unui nou dosar al lui Adrian Nastase. Sa aiba televiziunile si jurnalele prezidentiale ce sa toace!