Il izbeste o baltoaca vascoasa, putreda, plina de gunoaie, prea mare ca sa nu-i intoarca matele pe dos. Smecheria e sa n-o priveasca. Langa ea: un izvor de apa minerala. ""Ma doare inima daca va povestesc cum era odata!""

Isi aseaza molcom pe bicicleta sticlele umplute cu apa ""medicinala"" - sa tot fie egale la numar cu spitele rotilor - doar vine taman din Sfantu Gheorghe ca sa-si faca proviziile, ca el ""numai apa d-asta"" bea si se uita la asa-numitul Complex Valcele. Peste tot stricaciuni, ziduri, bucati din ziduri sfaramicioase ca niste coji uscate de paine, miros de urina si trecatori placizi, zici ca statiunea tocmai a trecut prin coltii unui puhoi de termite. ""Era plin de lume! Aici era casa culturala, acolo berarie, acolo un taraf cantand, veselie, ingramadeala, viata, copii veniti in tabaraa€¦ Si uitati-va cum a ajuns!"", se arunca intr-o critica suculenta, usor orgiaca, Guzvany Ferencz, un cunoscator al locului. Niste ruine aflate in stadiu terminal. ""Pacat de loc!"". Deseuri ""acolo pe unde urcau copiii sa se joace in padure"", deseuri ""aici unde oamenii mancau mici si chefuiau pana hat, dupa miezul noptii"", deseuri imprejmuind izvoarele ""pentru care se bateau mii de kilometri in speranta vindecarii"", deseuri crescute in urma principiului ""imi bag picioarele"", deseuri invadand iarba si aleea pe care ""turistii"" isi faceau siestaa€¦ ce de deseuri! Ii e ""efectiv scarba"" sa vina sa-si ia portia saptamanala de apa. ""Dupa revolutie a inceput degradarea si, colac peste pupaza, acua€™ cativa ani a cumparat OJT Valcele patronua€™ ala de la F.C. Brasov, Ioan Niculae, si s-a ales praful de tot, nimic n-a facut. Iar tiganii au furat ce-a ramas!"", isi spune covasneanul oful.
SATENII. ""Cu totu"" sunt vreo treispe-paispe izvoare in sat, noi numai apa d-asta bem, iar lumea de prin alte parti vine cu masina sau caruta ca sa-si ia apa. Atat a mai ramas din ce-a fost!"", isi spune parerea o femeie usor grabita, aflata in drum ""spre serviciu"". Pe strada, copii de rromi, copii de romani, carute tarsaindu-se intr-o tacere, parca ostentativa spre ulite, un izvor termal scurgandu-se benevol in canal, soare, furci si coase in spatele a doi barbati, voci anemice insiruite la posta pentru ""alocatie""a€¦ un copil: ""Hotelul e inchis demult. Aici, despre orice, se vorbeste la trecut!"", vuuum-vuum: un motor, apoi tipenie de om. Soare. Apoi iarasi furci si coase pas-pas spre casa, doi copii inaltandu-si capul: ""Sarma€™na parinte! Sa traiti, sa traiti!"" Si invartindu-se mai abitir in jurul unui canal fara capac. Prea multe canale fara capac: hop! Rromi epuizati in placeri lumesti, razand si impleticindu-se printre pahare de bere platite cu banii ""din alocatie"" acolo unde odata triumfa complexul, farseala, umbre, copaci si-un gal-gal langa ei! Soare, furci si coase, si apa ""buna pentru boli"". O caruta. Un afis abia perceptibil: ""Berarie!"""", un altul: ""Pericol de prabusire!"", deseuri invadand iarba. Dincolo de ele: canci! Cata verdeata, cate pasaria€¦ ssssssst!

PARINTELE. Si un bust istoric intr-o statiune devenita istorie