Acum vreo patru ani, toamna tarziu, ajunsesem sa fac un reportaj prin Giurgiu. Mi-am terminat documentarea apoteotic, la o carciuma. Cand devin vesel dupa anumite licori, imi aduc aminte ca ma trag de la Sibiu si incep sa vorbesc ardeleneste. Fusesem sunat din redactie sa ma intorc mai repede si sa-mi scriu reportajul, iar eu raspundeam la toate indemnurile cu: ""No, haida, haida, ca nu arde!"". Vis-a-vis de masa la care eram, sedeau campate mai multe doamne din categoria ""neveste de amploaiati de stat"", care barfeau. Una dintre ele s-a ridicat, a venit spre mine si mi-a spus ca se bucura sa auda ardeleneste. Amor agrozootehnic
Am vorbit pret de vreo cinci minute, poate sapte. Mi-a spus ca e inginera, ca se trage de undeva de langa Fagaras si a aterizat in Giurgiu cu multi ani in urma, dupa ce s-a maritat cu un domn politist de frontiera. Cand i-am spus ca sunt ziarist a zis ca fata ei, care termina liceul, vrea sa dea la jurnalistica si mi-a cerut o adresa de mail, sa-i mai dau niste consultatii. Ajuns in Bucuresti, am vazut ca stimata Cecilia imi ceruse dreptul sa ne facem prieteni pe messenger. Se plictisea la munca, asa ca mi-a povestit viata ei nefericita: se maritase si nascuse devreme, domnul politai de frontiera venea seara acasa beat mort si din cand in cand o mai altoia. Fara sa vreau, aflam mari cancanuri giurgiuvene, despre diverse personaje de mare importanta locala, care mie nu-mi spuneau nimic. Am tinut-o asa o perioada. La un moment dat, inainte de Craciun, Cici mi-a comunicat ca merge in Fagarasul natal sa ia porcul, ca nu are legatura directa spre Giurgiu cu trenul si ar fi fericita sa ne vedem. Am asteptat-o pe la 11 de dimineata in Gara de Nord. Am ajutat-o sa coboare cu un sac imens, plin cu carnuri. In timp ce beam o cafea la carciuma garii, netam-nesam a cuvantat: ""No, dragul mieu, ti-am zas ca sotul umbla mai mult beat! Noi nu prea mai avem contacte, si cu toate astea, el ii tare gelos... No, ma iei la tine? Avem fo trei ore la dispozitie."" Nu prea aveam bani de taxi, asa ca l-am chemat pe Bogdan, un prieten motorizat, care m-a lasat, dupa ce i-am promis cateva beri, cu femeie si porc, in fata blocului. Cici nu a prea avut rabdare. Imediat cum am lasat sacul pe jos, in hol, a sarit pe mine. O prima repriza de amor s-a desfasurat chiar deasupra animalului defunct. A mai urmat una consumata absolut civilizat, in pat, dupa care am facut un drum chinuitor pana la Pieptanari, de unde pleaca microbuzele de Giurgiu. Multi saci plini
Relatia a continuat cu intrevederi la intervale mari de timp inca vreo doi ani. Era strans legata de drumurile doamnei la Fagaras, care la randul lor tineau de ciclurile culturilor agricole si de ajunurile diverselor sarbatori crestinesti. Cici aparea de fiecare data cu saci plini cu roadele pamantului si ale grajdului familiei. La un moment dat a aparut si cu un sac plin de stiuleti de porumb, care mi-a rupt spinarea. Nu am avut curiozitatea sa o intreb la ce-i folosesc. De vreo doua ori l-am mai solicitat pe prietenul posesor de masina cu portbagaj incapator, Bogdan, in fata caruia ma tanguiam: ""Hai ma, te rog, vino sa ma ridici de la gara, iar vine doamna cu porcua€™. Ajuta-ma, stii bine ca in fata garii toti taximetristii sunt pirati!"" Ritualul erotic era cam acelasi ca si la prima intalnire, totul se desfasura pe fuga si se termina-n coada de Pieptanari. La una dintre intalniri a aparut cu un ochi vanat, semn ca domnul politist de frontiera continua sa-si manifeste dragostea conjugala prin pumni carati cu metoda. Final fara glorie
Acum un an si ceva, Cici mi-a dat un mail victorios prin care anunta ca isi gasise de lucru, pentru sase luni, tocmai in Elvetia. Fiindca inainte de politehnica facuse un liceu sanitar, reusise sa prinda un contract de infirmiera undeva in imprejurimile Bernei. Tentat de banii adusi in sanul familiei si probabil fericit ca nu mai trebuie sa mai munceasca suplimentar pocnind pe cineva cand vine beat acasa, sotul isi daduse acordul. Cat a fost la munca intra foarte rar pe internet si nu avea timp de conversatii. Nu mai stiam de multa vreme ce si-a mai cumparat nevasta viceprimarului din Giurgiu, dar nici nu sufeream prea tare din cauza asta. Intr-o seara am primit un telefon taman din Elvetia, prin care eram anuntat ca doamna se intoarce si o pot astepta la aeroport, fiindca poate trage de timp nitel pana sa ia rata. Era un singur inconvenient, avionul ateriza la sase de dimineata. Cum am somnul greu, nu m-am putut trezi, in ciuda unor apeluri de la un numar de public pe mobil. Cici s-a suparat si nu mai vrea sa vorbeasca deloc cu mine. Pe de alta parte, m-am consolat cu gandul ca e posibil sa fi adus un balot cu bricege elvetiene care ar fi putut sa ma raneaca in timpul transportului.