Cazimir Ionescu s-a aflat si el in lumina reflectoarelor zilele trecute, dupa ce avocatul Sergiu Andon a vorbit despre faptul ca in randul membrilor CNSAS s-ar afla si un fost agent al Securitatii. Presa a speculat pe marginea faptului ca membrul Colegiului CNSAS, Cazimir Ionescu, ar fi fost agentul.

Celebrul ""Dominic"", numele sub care s-ar fi ascuns acesta in perioada colaborarii cu fosta Securitate, nu a fost depistat nici pana la aceasta ora, dar Cazimir Ionescu a avut ocazia sa se apere in fata acuzatiilor, in cadrul unui talk-show la Realitatea TV.
Cu aceasta ocazie, Cazimir Ionescu a afirmat ca a avut un dosar de urmarire la Securitate, si nu unul de agent, deci colaborator. El a precizat ca respectivul dosar a fost inchis si clasat in 1980, cu urmatoarea mentiune: ""Se inchide dosarul de urmarire informativa asupra lui Ionescu Cazimir cu masuri operative, se claseaza materialul si se mentine evidenta generala documentara"".
PROBLEMA NR. 1. Realizatorul emisiunii a intrebat, pe buna dreptate, daca interlocutorul a mai avut probleme cu Securitatea si intre 1980 si 1989, Cazimir Ionescu pomenind un episod legat de o vizita efectuata in Polonia. Am aflat astfel ca fostul purtator de cuvant al CNSAS s-a aflat in Polonia exact in perioada in care se forma celebrul sindicat Solidaritatea, de la santierele navale din Gdansk, care a dat nastere unei ample miscari sociale anticomuniste in aceasta tara.
Emisiunea a lasat nelamurit acest capitol din biografia purtatorului de cuvant al CNSAS, o informatie valoroasa pentru cei in cunostinta de cauza, cu privire la sistemul de lucru al fostei Directii a Securitatii Statului (DSS). Deplasarea in Polonia, in perioada Solidaritatii, fie si ca membru al unei delegatii oficiale din partea revistei Astra, din Brasov, neputand avea loc fara avizul Securitatii Brasov. Adica exact cea care avea dosarul de baza al urmaririi informative anterioare a lui Cazimir Ionescu.
CONTEXT. Interesant faptul ca fostul purtator de cuvant al CNSAS a putut vizita Polonia in acea perioada, cand se stie ca exista un ordin al lui Nicolae Ceausescu, dat serviciilor de informatii, de a trimite de urgenta cadre si membri de incredere din cadrul retelei informative sub acoperirea delegatiilor oficiale pe diverse profiluri de activitate, respectiv economic, social, cultural sau sindical. ""Modelul"" folosit a fost unul deja testat cu prilejul evenimentelor din Cehoslovacia, in anul 1968. Cum cu acel prilej unii ziaristi aflati in reteaua informativa (indeosebi trimisii Agerpres) s-au remarcat in mod deosebit, reusind sa transmita informatii importante direct de la fata locului, inclusiv in timpul invaziei militare, Nicolae Ceausescu a dispus, in 1980, repetarea aceluiasi mod de operare. De aici si organizarea numeroaselor delegatii cu profil jurnalistic cu destinatia Polonia si in care ziaristii de la Agerpres aveau sa joace din nou un rol deosebit. Scopul: obtinerea cat mai multor informatii despre ceea ce se petrecea in Polonia, pentru a se evita o potentiala ""contaminare"" a Romaniei. Ramane intrebarea: cum s-a dat avizul de deplasare in Polonia unei persoane care avusese dosar de urmarire la Securitate, intr-o tara cel putin problematica pentru regimul comunist de la Bucuresti? Si ce s-a schimbat intre timp, in statutul informativ operativ al acesteia, pentru a trece din categoria ""anchetatilor"" in randul ""persoanelor de incredere""?
NECLAR. Pentru ca este aproape imposibil sa nu te intrebi cine
si-ar fi putut permite sa dea aviz pozitiv unui om cu un asemenea trecut, pentru a se deplasa intr-o tara in care incoltisera deja primele semne ale revoltei sociale, exceptand, desigur, folosind umorul negru, intentia de a-l trimite ""la reciclare"" sau ""schimb de experienta""? In plus, avizul ar trebui sa existe undeva in arhivele Securitatii Brasov sau a Directiei DSS ce a supervizat deplasarea. Parcurgerea acestuia ca si a raportului informativ intocmit de seful si (sau) membrii delegatiei ar clarifica si mai bine intreaga poveste. Sa nu uitam ca, ulterior, cand lucrurile au luat turnura cunoscuta in Polonia, Nicolae Ceausescu a cerut Moscovei si celorlalti membri ai Pactului de la Varsovia o interventie militara directaa€š pentru ""salvarea socialismului"", adica in complet revers cu pozitia sa din anul 1968 in problema Cehoslovaciei.
PROBLEMELE 2 si 3. Inca un detaliu al emisiunii care a scapat nelamurit este legat de doua momente controversate din cariera postrevolutionara a lui Cazimir Ionescu, si anume faptul ca acesta s-a aflat pe o lista cu 22 de alesi ai neamului care au refuzat sa semneze declaratia privind colaborarea cu Securitatea, pe lista regasindu-se nume de persoane dovedite ulterior ca fiind membri ai retelei informative a Securitatii. Realizatorul a incercat sa-i explice ca presa s-a folosit de acest detaliu pentru a face o legatura intre numele sau si cazul ""Dominic"". Explicatiile oferite de invitat n-au adus nici o lamurire in privinta acelei chestiuni, lasand in coada de peste o discutie care ar fi trebuit sa clarifice momente de referinta din biografia unui purtator de cuvant al Consiliului National pentru Studierea Arhivelor Securitatii. Cu aceeasi ocazie, realizatorul emisiunii i-a reamintit lui Cazimir Ionescu si momentul in care acesta i-a luat apararea, alaturi de Radu F. Alexandru si de George Serban, fostului ofiter al Directiei de Informatii Externe Mihai Darie, ex-secretar executiv al PD, care fusese deconspirat.

ANDON CERE AUDIERE LA CNSAS