Celebra poveste cu drobul de sare se verifica de minune la Societatea Nationala a Sarii - Sucursala Slanic Prahova, care se caineaza ca trebuie sa administreze, musai, obiectivul turistic Salina Unirea, desi nu poate plati nici macar un ghid. Motivul? Cica o firma de turism nu ar fi in stare sa asigure securitatea salinei, care s-ar putea surpa pe vizitatori!

Am intrat in Salina ""Unirea"", unde mai fusesem nu o data, pentru a vedea daca lucrurile s-au mai schimbat pe aici si, de ce nu?, pentru a mai lua o gura de aer ionizat. Nimic nou fata de anul trecut sau acum doi ani: acelasi dezinteres al administratorului - Societatea Nationala a Sarii - Sucursala Slanic Prahova. Dupa ce achita cate 120.000 de lei de persoana, plus 60.000 pentru aparatul foto, turistii sunt lasati sa haladuiasca, pur si simplu, prin imensele sali cu peretii de sare, fara sa li se explice nimic.
TABU PENTRU PRESA. Am incercat sa aflam cate ceva despre cum merge treaba de la cei cativa oameni care lucreaza zilnic aici. ""Nu avem voie sa vorbim cu presa decat cu aprobarea directorului general"", ne-au spus cu teama in glas angajatii.
Putinii turisti care se aflau la acea ora in salina se plimbau impresionati de dimensiunile uriase ale fostei mine de sare, dar complet dezorientati. ""Pentru ce ne iau, doma€™le, 180.000, daca nu ne asigura macar un ghid, sa ne spuna si noua ce si cum?"" - se descarca un tanar, ghi-cindu-ne ca suntem ziaristi.
PICA DROBUL! Am incercat sa contactam conducerea Societatii Nationale a Sarii, sa aflam de ce nu renunta la ""povara"" administrarii turistice a salinei si nu lasa aceasta activitate pe seama unei firme de turism cu care, eventual, sa incheie un contract de asociere. SNS s-ar putea ocupa de ingrijirea salinei, contra cost, evident, iar firma de turism - de exploatarea turistica. Doua zile la rand nu am reusit sa dam de seful Sucursalei Slanic a SNS, dl Oprina Adrian. Este si normal sa fie ocupat, omul are de lucru cu mineritul, pentru care are incheiat un contract de management, nu are timp de pierdut cu ""probleme turistice"".
Ramanand la povestea cu drobul de sare, ceea ce se intampla la Slanic Prahova este emblematic pentru Romania. Practic, de 16 ani incoace, nu facem altceva decat sa ne chinuim sa scoatem carul pe usa, sa bagam soarele in casa cu ligheanul, sa urcam vaca pe sura si sa aruncam nucile in pod cu tapoiul. Pai, nu ne meritam soarta?

O MINA DE SARE CU VALOARE DE AUR