Marturisesc public si imi asum viciul din titlu. Nu ajung prea des acolo, dar de fiecare data ma intorc complet refacut. Aici am invatat, adolescent intarziat, sa iubesc, aici imi pierd orice nelinisti si ma simt in stare de un alt inceput.
Trec cu vederea peste inghesuiala de pe platoul Cabanei Muntele Rosu, cand tot ploiesteanul fuge, in week-end, la munte dupa ce mai intai a facut o spalare de pacate in linistea Manastirii Suzana. Trec si peste inghesuiala de tiruri deviate de pe DN1 pe un DN1A pe care se lucreaza fara prea mult consum neuronal. Pai, daca traficul greu pe tronsonul Ploiesti - Brasov tot a fost directionat pe aici, daca tot au fost alocate fonduri pentru modernizarea soselei, de ce nu au si latit-o? Mergi pe dupa camioane kilometri intregi si patesti ce a patit subsemnatul pe ruta Buzau - Brasov: dupa prima curba cu un picut de vizibilitate dai sa scapi de teava de esapament a unei magaoaie care (tipic soferilor romani) accelereaza brusc in timp ce este depasita si (cum spuneam, toate mi se intampla numai mie) te prinde radarul!
De pe bancheta din spate, Dana imi sopteste: ""Spune-i ca ai o urgenta, o sa ma vada gravida!"" Drept e ca pentru o urgenta ne-am fi dus in sens invers, spre Buzau, nu am fi trecut muntii catre Brasov... Iar intentia (care se pedepseste precum fapta) imi aduce aminte ca, doamnelor si domnilor, umblu de zile bune brambura printr-o Romanie totusi fascinanta, alaturi de o echipa fantastica, o veritabila Brazilie a jurnalismului romanesc - si sa fie modesti cei care au motive sa fie, noi nu avem.