""E o propunere care se bucura de adeziuni frenetice din partea unor oameni de vaza si cari - ceiace e poate mai insemnat in aceasta chestiune - duc o casnicie foarte buna.

Vacanta casniciei e o reforma care propune ca pentru un timp, o luna pe an de pilda, sotii sa se desparta, traind fiecare cum ii place, pentru ca apoi sa duca iaras mai departe viata in comun, insa oarecum reimprospatati, avand a-si spune mai multe, dornici de a fi iarasi impreuna, de a-si impartasi reciproc bucuriile si necazurile. (...) Si in adevar: eu nu-mi pot inchipui ca doi soti cari traesc vesnic laolalta, cari se vad mereu de cateva ori pe zi, cari impart ani de-a randul acelas pat, aceiasi masa sa duca o casnicie buna. E imposibil sa nu intervie plictiseala, acest mare dusman al convietuirei, si prin aceasta dorul dupa sensatii noui. «E usor a scrie versuri cand nu ai nimic de spus», a zis poetul, dar e nespus de greu sa traesti cu cineva laolalta, caruia nu mai ai nimic sa-i spui, prin faptul ca esti mereu impreuna cu el. Sunt atat de multe persoane cu care poti sta de vorba si atat de putini oameni, cu cari sa poti tacea impreuna! (...)"".
(din ""Realitatea Ilustrata"",
nr. din 11 august, 1928)