Descoperirea Romaniei - "Focul viu", mort la Meledic

Pe hartie, lucrurile stau
extraordinar pentru localitatile de pe Valea Slanicului. Zona are proiecte, unele dintre ele deja finisate, si un extraordinar potential turistic care abia asteapta
sa fie exploatat.

Cateva comune au deja alimentare cu apa si canalizare. Statia deja functioneaza, iar ultimele rodaje vor fi facute in toamna. Pentru statie a fost construit in zona un mic baraj si un lac de acumulare. In zona exista ""muntele de sare"", o formatiune de origine vulcanica, un tuf de culoare alba, crescut in albia raului si foarte fotografiat de turisti. In apropiere, un cap de soldat sculptat de natura si o ciuperca de stanca intregesc muzeul natural. Un alt muzeu, al mestesugurilor traditionale, a fost amenajat de curand si reuneste creatii ale unor mesteri populari, in special olari din zona.
LEGENDA. Din pacate, traditia nu se mai pastreaza si va disparea cat de curand pentru ca cei tineri nu sunt catusi de putin interesati de aceasta meserie. La fel se va stinge si traditia vararitelor din zona, femei care scot calcarul din munte si il prefac in cuptoare imense in var pentru ca apoi sa-l vanda la targuri, duminica. O tabara de sculptura in lemn este organizata anual in aceasta zona, o parte din opere fiind expuse pe malul unui lac din apropiere. Tot in zona, legenda unui castel tine treaza imaginatia localnicilor. Daca unii din afara spun ca in acest perimetru ar fi dorit Regele Carol I si Regina Elisabeta sa construiasca ceea ce ulterior a devenit, castelul Peles, ruinele unui castel se mai vad inca pe platoul Meledicului. Cu greu, dar se mai vad.
RUINA. E vorba de un castel ce a apartinut boierului Candiano-Popescu, dar care nu a apucat sa fie terminat, avand numai parterul si un etaj. Din anii a€™50, oamenii au furat ruina piatra cu piatra, astfel ca imaginea de acum este foarte putin spectaculoasa. Nu in ultimul rand, ""Focul viu"", un fenomen ciudat - o flacara care arde parca din pamant - atrage turistii in aceasta zona.

Meledic cu diverse

Zona asta a Romaniei e plina de munti de sare. Capetele noastre macina din ce in ce mai incet, o data cu trecerea zilelor de caravana si totusi inca mai putem sa ne intrebam de ce nu ploua in zona sau cum de un munte de sare poaa€™ sa nu se topeasca daca se afla in albia unui rau. Sau poate autoritatile presara pe ei boabe de orez care sa traga umezeala. Bref, muntii de sare nu sunt chiar de sare si nu chiar munti. De obicei ni se infatiseaza sub forma de pietricea gigantica, 10-40 de metri, si sunt chiar din piatra sau, mai ezact din tuf alb. Dar daca le-ar spune Muntii de tuf, nu s-ar mai duce nimeni
sa-i vada.
putred. De la primarie la tabara de sculptura in lemn e cale lunga asa ca informatia pe care
ne-a dat-o edilul Manzalestiului se modifica pe parcurs. Pe platoul de la Meledic aflam ca de fapt tabara nu mai functioneaza si s-a mutat fizic si spiritual vreo 200 de metri, in curtea unei artiste. ""Doma€™ primar zice ca si asa erau prea multe sculpturi (sa fi fost vreo opt intr-o ograda cam cat sa faci un super hotel pe ea si pe malul lacului adiacent) si ca oricum putrezesc"", am citat un localnic. Locul e mort, din curtea artistei se aude lin drujba.
Daca nu aveti alergie la noroi si aplecare catre foste casteluri, luati-o pe ulita in jos, cam cinci minute. Deschideti asa numita poarta... Nu stiu de ce intotdeauna localnicii sa se exprime ca la oras, probabil ca sa ne incurce, pentru ca e ceva, dar in nici un caz o poarta, deci in prima faza o depasim cu mult. E o bucata mai ampla de impletitura de nuiele. ... Si va treziti in fata unui morman de pamant, cu un culoar pe mijloc, in care mai sunt infipte niste pietre. In vale, un lac. Privelistea e minunata, parasim castelul.
FLESCAIT. Inca uzi de la o ploaie de pranz, o codita a potopului pe care l-ati vazut la televizor, ne indreptam catre ""focul viu"". Gaz metan care iese din pamant si face o flacara de vreo jumatate de metru. Raul pe care urma sa il trecem, ca sa urcam catre minunatie, era umflat, iar puntea nu trecea de jumatatea lui, asa ca am plecat tot fleasca si cu micii nefacuti catre alte frumuseti ale patriei. Din pepturile noastre tasneste, ca de fiecare data cand trecem prin astfel de locuri: ""Frumoasa tara mai avem!"" (Vladimir Ioan, Alexandru Nastase)

Despre autor:

Redactia 9am

Mai multe