Liderul PC, Dan Voiculescu, a primit hartia prin care verdictul CNSAS devine oficial.
Partidul Conservator nu mai are acum nici un motiv de a taragana, in stil romanesc, decizia de a pleca de la guvernare. Reuniunea Biroului National de luni, 19 iunie 2006, a decis convocarea Consiliului National pentru a lua o decizie definitiva. Plecand de aici, dar si de la deplasarea acuzatiilor de lucratura de la partenerii de coalitie la CNSAS, mai toate jurnalele au avansat banuiala unei incercari de a ramane la guvernare. Ar fi un dezastru. Pentru Dan Voiculescu, evident. Liderul PC a sustinut, in dese randuri, inaintea reuniunii CNSAS, ca tot ce i s-a intamplat a fost o lucratura politica si ca,
in consecinta, daca verdictul va fi de colaborator al Politiei Politice, formatiunea sa va pleca de la guvernare.
Si multi l-au crezut. Pentru ca:
1. PC trece drept partidul unui singur om: Dan Voiculescu. Daca formatiunea va ramane la guvernare, nimeni nu va crede ca lui Dan Voiculescu i s-a impus o decizie de catre ceilalti lideri ai formatiunii. Toata lumea va fi convinsa ca Dan Voiculescu a manevrat in asa fel incat responsabilitatea deciziei sa cada pe umerii altora.
Judecand dupa declaratiile unor lideri de filiale si dupa comportamentul unor lideri centrali, se contureaza o tendinta sincera a unei parti a nomenclaturii PC de a nu iesi din Coalitie. Multi stabi PC vad in plecarea de la guvernare primejdia de a ramane fara privilegii, inclusiv fara cel de a fura pe rupte. In politica insa, imaginea joaca un rol crucial. Si cum
imaginea PC e de formatiune legata de un sigur om, nimeni nu va crede ca lui Dan Voiculescu
i s-a impus de catre ceilalti ramanerea la guvernare.
2. Dan Voiculescu a facut din verdictul CNSAS o chestiune de destin. Ca Dan Voiculescu a fost sau nu colaborator al Securitatii
n-are nici o relevanta pentru electoratul PC. Imaginea publica a lui Dan Voiculescu, inradacinata dupa 16 ani de campanie politica si mediatica, e cea de ofiter de Securitate. Voturile primite de partid de-a lungul timpului s-au intemeiat pe alte criterii decat pe cel al trecutului lui Dan Voiculescu. Din motive care ne scapa, oricum tinand de psihologie si nu de politica, Dan Voiculescu a facut un cap de tara din acuzatiile aduse de-a lungul timpului de diferiti jurnalisti. Le-a contrazis public. I-a urmarit pe autori in Justitie. Chiar si acum, desi domnia sa e cel care a provocat punerea in miscare a CNSAS, inainte si dupa verdict a dus o campanie de negare, depasind uneori hotarele normalului.
A ramane la guvernare in aceste conditii ar insemna o lovitura mortala data imaginii la care Dan Voiculescu a trudit din greu: cea de personalitate in stare sa faca moarte de om cand ii e fie si ciupita nitel demnitatea.
Verdictul CNSAS n-are nici un efect in planul capitolului electoral detinut de Dan Voiculescu.
Mai ales ca abia dupa sentinta Curtii de Apel se poate vorbi de un verdict definitiv.
Ramanerea la guvernare ar avea, in schimb, consecinte devastatoare. Barbatul de care a facut si face atata caz Dan Voiculescu ar aparea ca un ins fara coloana vertebrala, in stare de a suporta toate umilintele doar pentru
a beneficia de un oscior de ros la pranzul Puterii.
Fireste, daca PC ramane la guvernare, Dan Voiculescu poate gasi o mie si una de justificari, la loc de frunte situandu-se mult invocatul sacrificiu pe altarul mult invocatei nevoi de stabilitatea politica.
Un munte de vorbe intortocheate nu poate umbri insa o vorba dreapta a lui Tacit: ""Mai bine sa mori in picioare, decat sa traiesti in genunchi"".