In fostul fort al cazacilor Sarichioi, rusii lipoveni nu-si incuie casele si nu-si leaga barcile. Nu s-au pomenit hoti prin partea locului. In satul insorit, cum i-au spus turcii, adevarata cruce este una singura - cea cu opt colturi.

Razboinici platiti ai tarului, cazacii au fugit in Dobrogea refuzand sa aplice reforma religioasa din timpul tarului Petru I. Turcii i-au primit aici pentru a beneficia de serviciile lor militare, dar, in timp, cazacii si-au pierdut maiestria armelor si au devenit un neam fara tara.
CEL MAI DEDA. Dupa un secol si jumatate de viata pasnica, cazacii din comuna tulceana Sarichioi pescuiesc, pleaca la munca in Italia si isi trimit copiii la studii superioare. La o aruncatura de bat de centrul comunei stau ""profesorii de romana"", Geta si Vasile Dolghin. Ea este romanca, el cazac. Sunt ""venetici"" in satul de pe malul lacului Razelm, au venit prin repartitie ministeriala, dar n-ar mai da Sarichioiul pe nici un alt loc din lume.
""Cea mai frumoasa tara dintre toate tarile este tara lui mamaia Geta de la Sarichioi, iar mamaia este mamaia, dar deda este cel mai deda dintre toti dezii."" Aceasta este caracterizarea facuta bunicilor Dolghin de nepotelul lor, Stefan, intr-una din primele compuneri despre vacanta de vara. Compunerea lui Stefan este confirmata de un cozonac abia scos din cuptor, sfintit cu o cruce facuta din varful cutitului si rupt cu mana, pentru oaspeti. Deda (bunicul - n.r.) ne asaza la umbra si se intinde la spus povestea cazacilor de demult. ""Deda"" Vasea Dolghin este presedintele Comunitatii rusilor lipoveni de la Sarichioi, sufletul tuturor actiunilor culturale, si un credincios dintre cei mai buni pastratori ai slovei ortodoxe. De la bun inceput ne spune ca neamul sau nu-si dezgroapa niciodata mortii, care sunt inhumati cu crucea la picioare, si nu la cap, asa cum e la ceilalti ortodocsi. Explicatia este ca, atunci cand va suna trambita Invierii, sa aiba crucea in fata ochilor.
PARIU CU VIATA. In curtea din spatele casei, sotia lui pregateste, alaturi de doua femei, mancare pentru vreo 50 de persoane invitate a doua zi la petrecerea pe care o da cu ocazia pensionarii. Trei replici in rusa, inca o tava de pulpe la prajit pe aragazul din bucataria de vara, sarmale care trebuie incercate daca au fiert, pui de o zi care alearga nauci in jurul clostii, printre picioarele oamenilor. ""Trebuia sa dau petrecerea asta. E pariul pe care l-am castigat cu viata, dupa ce am trecut printr-o mare incercare de sanatate acum cativa ani"", spune Geta Dolghin.

FOTOREPORTAJ

PETRECERE. Mancarea trebuie pregatita pentru vreo 50 de persoane