In satul tulcean al
megleno-romanilor, Cerna, am aflat ca peste foarte putin timp nimeni nu va mai vorbi dialectul romanesc, despre care se stiu cele mai putine lucruri: profesorii s-au plans ca micutii invata greu limba romana si le-au cerut parin
In satul tulcean al megleno-romanilor, Cerna, am aflat ca peste foarte putin timp nimeni nu va mai vorbi dialectul romanesc, despre care se stiu cele mai putine lucruri: profesorii s-au plans ca micutii invata greu limba romana si le-au cerut parintilor sa nu le mai vorbeasca graiul pe care l-au primit mostenire. Am ajuns in satul in care este atestata cea mai mare concentratie de populatie vorbitoare a dialectului megleno-roman in ziua in care cei 250 de elevi din localitate si imprejurimi sarbatoreau sfarsitul anului scolar. Unii dintre ei aveau in plase de plastic costumele populare specifice meglenilor. Din pasiunea bibliotecarei Dumitra Petrica, in Cerna a luat fiinta de cativa ani ansamblul folcloric Altona; copiii invata sa cante si sa danseze precum batranii satului odinioara, in vremurile cand era o mandrie sa te numesti megleno-roman si barbatii erau in stare sa moara pentru a afisa tricolorul. RECONSTITUIRI. Costumele populare pe care le poarta copiii azi nu au nimic din naturaletea din cadrele (fotografiile - n.r.) alb-negru pe care ti le arata batranii. Din poze s-au insipirat inimosii profesori care ii incurajeaza pe micuti sa duca cateva urme ale meglenilor mai departe. Asa au fost facute costumele cu care tinerii megleni, de fapt doar pe jumatate etnici, le poarta la festivalurile de arta populara. Prin fotografiile de altadata gasesc profesorii modelele costumelor cu care copiii incearca sa reconstituie straiele uitate chiar si aici, in patria romaneasca a meglenilor. Uitate chiar si de cei mai batrani dintre localnici, oameni care au trait doua stramutari la viata lor. Doar ei isi mai amintesc, prin ceata anilor, despre epoca aceea cand a vorbi meglena era o dovada de curaj, dar si singurul fel de a te indentifica. Vremurile cand femeile isi tatuau in frunte cu un ac sfanta cruce pentru a fi lasate in pace de musulmani, iar barbatii isi impodobeau hainele cu tricolorul. SCOALA FARA MEGLENA. In cancelaria scolii din sat am aflat ca, de fapt, meglenii de azi nici nu mai sunt, decat foarte putini, iar fenomenul casatoriilor mixte, care nu au mai fost refuzate de comunitate dupa deportarea in tara pe care si-o doreau, a dus la asimilarea treptata a etnicilor. Iar profesorii din sat, care au tinut sa-si faca treaba, de a-i invata pe micuti romana curata, nu au facut decat sa-i indeparteze de mostenirea lor, pe care bunicii jurasera sa o poarte o data cu sangele: megleno-romana. ""Copiii, cand veneau la scoala, stalceau limba si aveau mari probleme la invatat gramatica. Si profesorii le-au spus parintilor sa nu-i mai invete meglena acasa"", ne lamureste una dintre profesoare, in aprobarea tacita a unei cancelarii intregi. TREI CULORI. Meglenii lafesc (vorbesc) mult. Le place sa povesteasca, chiar daca povestile nu sunt ale lor, ci ale bunicilor, chiar daca istorisirile nu sunt despre intamplari fericite, ci amintesc dramele inaintasilor nevoiti sa-si paraseasca gospodariile din Grecia, apoi pe cele din Cadrilater, unde emigrasera de nevoie. Elena Trapoli avea doar doi ani cand a plecat din Grecia, cu parintii. De nevoie. ""Romanii erau foarte oropsiti acolo. Tot ce e sub soarele grecesc este grecesc, dupa legea lor. Ce era di nostru (n.r. - meglen de-al nostru) trebuia distrus. Aveam scoli si biserici romanesti din lemn, ca asa se faceau pe atunci. Grecii inmuiau in pacura camesi mari, ca acelea oltenesti, le puneau pe turle si le dadeau foc. Ai nostri nu aveau voie sa arboreze tricolorul, desi fiecare familie avea cate unul. Barbatii erau nevoiti sa-si coase tricolorul traditional de pe costume pe dosul suhartei (un fel de ilic purtat peste «cameasa»)"", rememoreaza batrana, ajunsa acum la 82 de ani, dramele alor sai. ISTORIA RECENTA. Meglenii au parasit Grecia strigand: ""Traiasca Romania!"" si au ajuns in Cadrilater, pe care il regreta si acum. ""Fiecare familie a primit cate 10 hectare de pamant cu padure. Au taiat copacii, s-au apucat de agricultura, si-au facut gospodarii. Linistea nu a durat decat vreo 15 ani, pana in 1940, cand Romania si Bulgaria au convenit sa faca schimb de populatie, o data cu cedarea Cadrilaterului. ""Intr-o noapte am fost anuntati ca trebuie sa plecam peste Dunare. A fost mare jale. Dupa multe zile am ajuns in Ialomita, unde ne-au furat si cele putine lucruri pe care le luasem cu noi. Dupa cateva luni, am ajuns la Cerna, sat de unde plecasera bulgari. Multa vreme ai nostri nu au vrut sa se apucea sa faca alte case, de frica unei noi mutari. Dar am ramas aici"", zice batrana. Elena Trapoli nu mai are nimic din obiectele traditionale ale neamului sau. In noptiera a improvizat o sinduchi (lada de zestre) pentru nepoatele sale. Nu si-a uitat dialectul, pe care l-a transmis fiicei sale, Genoveva Craciun, invatatoare la Cerna. ""Nici macar o data nu a vorbit cu mine mama altfel decat in meglena. Chiar si sotul meu, care e bucurestean, a invatat cuvinte de-ale noastre"", spune invatatoarea ce le desluseste urmasilor neamului stramutat primele buchii ale romanei corecte gramatical. BLESTEM
""Cari limba lui su lasa Blestem mare s-aiba-n casa! Cri-s lasa limba lui S-l-arda plaminu focului! Sa si traculeasca ghiu pri foc! Sa li sa friga limba-n foc!"" - Dumitru Ciatti, poet meglenit SE COMPARA CU OLTENII
Despre autor:
