Locuitorii din Caraorman, satul izolat din inima
Deltei, asteapta de 16 ani sa vina cineva sa-i scape de relicvele hidoase ale ""carierei de nisip"" - unul dintre proiectele megalomane demarate de Ceausescu in anii a€™80 si abandonate du
Locuitorii din Caraorman, satul izolat din inima Deltei, asteapta de 16 ani sa vina cineva sa-i scape de relicvele hidoase ale ""carierei de nisip"" - unul dintre proiectele megalomane demarate de Ceausescu in anii a€™80 si abandonate dupa revolutie. Mastabalele de beton le stau parca in spinare. Dar asteptarea caraormanenilor e in zadar. Nimeni nu-i baga in seama. Senzatia ciudata pe care o ai cand ajungi la Caraorman, dupa ce ai parcurs cu salupa jumatate din Delta, este ca aici timpul s-a oprit. Parca ai fi pasit intr-o zona crepusculara, in care totul este incremenit. Scheletele hade ale unor ciudate constructii de beton - un fel de silozuri, de hale, de magazii sau de cazemate neterminate, conducte si jgheaburi de ciment care nu duc nicaieri, guri de puturi sau de canal de mult infundate, dar mai ales un cvartal de sase blocuri degradate intr-un hal fara de hal, dar ramase in picioare si in care se vede ca nu a locuit nimeni, niciodata te duc cu gandul la efectele unui bombardament atomic. Simti ca n-ai vrea sa fii aici. Chiar si satenii, cu toate ca, incet, incet, s-au obisnuit cu prezenta acestor relicve, evita sa treaca printre ele, desi daca ar face-o, drumul lor spre casa sau spre ponton ar fi mult mai scurt. Cei mai multi prefera sa le ocoleasca. Unii evita chiar si sa vorbeasca despre ele. Toate aceste magaoaie, in hidosenia lor, domina locul, candva mirific, din jurul Caraormanului. O imagine dintr-un film horror sau un fel Hiroshima la gurile Dunarii. NEBUNIA. In nebunia lui, Ceausescu se hotarase sa exploateze celebrele dune de nisip din jurul Caraormanului (un nisip fin, de origine marina), pentru a aproviziona fabricile de sticla, care importau pe valuta forte aceasta materie prima pentru firmele de ceramica, de constructii etc. Pentru amenajarile de santier, accesul utilajelor, al miilor de tone de materiale de constructii si, ulterior, pentru transportul barjelor ce urmau sa care nisipul pe Bratul Sulina, a fost taiat un canal imens - cel mai larg din Delta, avand peste 80 de metri - de la Crisan pana la Caraorman. Pentru ecosistemul Deltei, proiectul s-a dovedit devastator, o adevarata crima ecologica: colonii intregi de pasari, alte vietuitoare acvatice si terestre au fost alungate din arealul lor. DIN BARCA PE FADROMA. Chiar si locuitorii din Caraorman ar fi urmat sa fie bulversati si transformati din pescari din tata-n fiu, in muncitori. Multi dintre ei se facusera deja santieristi, dar in 1990, cand lucrarile s-au oprit, au ramas fara serviciu si s-au intors la plasele, varsele si lotcile lor. Unii regreta, altii nu. ""Eu aveam un servici bun doma€™le, eram mecanic pe fadroma si castigam 3.000 de lei pe luna"" (treizeci de milioane in banii de azi) - ne spune Vasia, un caraormanean la vreo 60 de ani. Acum as fi avut si eu o pensiea€¦"" Langa el, altul, mai tanar, riposteaza: ""Aveai pe dracu, erai beat toata ziua, te dadeau aia afara si tot somer ajungeai. Mai bine spunei de aviara, ca ne-au luat pasarile, iar acum ne iau vacile si caiia€¦"" ABANDONUL. Dar cum se face ca, dupa 16 ani, urmele santierului au ramas nesterse, magaoiaele de beton slutind peisajul, tinand departe turistii si ocupand o suprafata care ar putea fi folosita cumva in interesul comunitatii? Vaniusa Artimov, primarul din Crisan - comuna de care apartine satul Caraorman - ne povesteste ca santierul apartinea de Compania Nationala de Minerit Dobrogea- Dobromin, care nemaiavand fonduri pentru a continua lucrarile, prin a€™95, l-a abandonat in ""curtea"" Ministerului Industriilor. Cum nici aici nu erau bani, dar si la presiunea ecologistilor de la Tulcea s-a hotarat renuntarea definitiva la continuarea lucrarilor. A urmat prapadul: doar doua macarale portuare au fost transferate la Santierul Naval Mangalia. Restul utilajelor, instalatiilor etc au fost praduite. Localnicii spun ca ei nu au luat nimic. Ca altii ar fi furat. Ce a mai ramas a fost concesionat ""unei firme private"", care a vandut tot ce se putea vinde la fier vechi. Conform contractului, firma avea obligatia ca la final sa ecologizeze locul, sa curete zona. Dar n-a mai facut nimic, a disparut fara sa dea cuiva socoteala. RUINE CU ETAJ. Si blocurile au ramas pana azi in voia soartei, desi cu doi ani in urma, acestea au fost cumparate la licitatie ""de o firma din Constanta"". Dar de atunci nici nu s-a atins de ele. Dl Artimov ne ofera o explicatie: pana nu li se da in proprietate si terenul aferent, noii proprietari nu se vor apuca de repararea si finalizarea blocurilor. ""Eu nu pot sa le vand terenul, nu am competenta"", spune primarul. ""O solutie ar fi preluarea lor de catre noi, primaria, dar nimeni nu vrea sa ne asculte, sa ne sprijine cumva. Insistam. Poate ne ajutati si dumneavoastra, cu ziarula€¦"" MECANIC
""Eu aveam un servici bun doma€™le, eram mecanic pe fadroma si castigam trei mii de lei pe luna. Acum as fi avut si eu o pensie"" - Vasea, fost angajat la cariera de nisip PRADUIALA
""Doar doua macarale au fost transferate la Santierul Naval Mangalia. S-a vandut tot ce s-a putut, la fier vechi, restul a fost abandonat in voia soartei"" - Vaniusa Artimov, primarul din Crisan CAII ATOMICI DIN DEPOZITUL CU BETOANE SI BALEGAR
Despre autor:
