La mare, copii! Acolo unde soarele straluceste mai frumos decat si-l poate inchipui cineva; unde aerul, mai curat decat clestarul, ne invioreaza; unde apa, in valuri spumoase, ca insasi viata si tineretea, ne cheama la joaca...

Haideti la mare! De dragul nostru, scoicile au asternut pe intinsul nisipului tapet de argint sclipitor... Argintul de totdeauna al coastelor insorite, cu mii de castele de nisip, de idile si de iluzii... Barcagiii si-au catranit demult minusculele vase cu care vor purta in larg perechile indragostite... Statiunile si-au primenit adaposturile pentru vizitatorii cari poposesc in carduri ca randunelele... Primele corturi, primele umbrele multicolore adapostind indragostitii inceputului de sezon! Hotelurile, vilele, cascioarele miros a var proaspat... Marmitisarii cu ""articole de sezon"" si-au arborat in fata magazinelor improvizate papuci de cauciuc, costume de baie si vaporase pentru copii. A inceput sezonul! In cinstea primilor vizitatori, marea, in nesfarsite jocuri de culori, arunca valuri de dantela pufoasa peste jumatatea plajei de argint, crampei de uvertura bizara pentru admiratori...
La mare, copii! Din adancuri vrajite, marea, cu frumusetile ei fara numar si fara nume, va cheama la joaca, la viata, la bucurii nesfarsite! Mamaia, Constanta, Eforia,
Carmen Silva, Mangalia si Balcicul tuturor minunilor de frumusete
va asteapta!
Pretutindeni un imn de tinerete, de voe buna, de soare, apa si lumina, care se ridica in cinstea voastra, a tuturor care intelegeti farmecul si binefacerile marii! La mare, copii!
(din Ilustratiunea Romana,
nr. din 23 iunie 1937)