Zi de zi, ora de ora, clipa de clipa, suntem inundati cu previziuni, cifre, imagini, scenarii, cu opiniile unei armate de specialisti, analisti, experti, in domenii cat se poate de diferite, de la organizarea insurgentilor irakieni la rivalitatile dintre crescatorii de coca din Bolivia, de la manevrele bancare din Europa Centrala la ierarhiile politice din Coreea de Nord, de la pretul painii maine dimineata la sansele de a intra in legatura cu alte civilizatii.

Teoretic, atata vreme cat expertii lupta pentru atentia cumparatorului (reprezentat de mijloacele de comunicare) mecanismele pietii vor asigura calitatea marfii, analistii cei mai citati in ziare, la radio si mai ales la tv se vor dovedi a fi chiar cei care se pricep la subiectul lor, restul se vor autoelimina. Teoretic.
Multi, foarte multi sceptici ne previn ca, de fapt, tocmai mijloacele de comunicare in masa sunt cele care dicteaza, care stabilesc pe cine sa ascultam, fiind mai putin interesate intr-o dezbatere rationala decat in incurajarea prejudecatilor. Asta ar insemna ca relatia dintre celebritate si competenta in ceea ce priveste corectitudinea predictiei pe termen lung ar putea fi si negativa, cei mult mai cunoscuti gresesc mult mai des. Asa sa fie?
Pana nu demult, nimeni nu a incercat sa dea un raspuns acestei foarte dificile intrebari. Dar a aparut un specialist (era de asteptat) un anume Philip Tetlock care a solicitat mii si mii de predictii de la un mare numar de experti si care, cautand sa le gaseasca pe cele corecte, a observat nu numai ca ideile gresite nu sunt eliminate (asa cum ar fi fost de asteptat), ci chiar sunt incurajate si castiga teren atunci cand adevarul este prea complicat.
Majoritatea analistilor, atat optimistii cat si pesimistii, nu rezista ispitei si incep sa se erijeze in experti in domenii despre care nu stiu mare lucru. Intre 1985 si 2005 analistii ceva mai optimisti solicitati de Tetlock s-au jucat cu o multime de scenarii roz (liniste in Orientul Mijlociu, progres si dezvoltare in Africa sub-sahariana) carora le-au oferit sanse de peste 65%, dar dintre care nu s-au concretizat decat mai putin de 15%; pesimistii au exagerat si ei oferind sanse de 70% unor scenarii foarte sumbre (inca mai asteptam dezintegrarea Canadei, Nigeriei, Indiei, Indoneziei, Africii de Sud, Belgiei si Sudanului!) care s-au materializat in cel mult 12% dintre cazuri. Fara a incepe sa le dam note analistilor, expertilor, marilor si micilor specialisti, le putem doar cere ceva mai multa modestie, un efort mai sustinut de cautare a preciziei dublat de inevitabilul efort de a amuza publicul.
Daca avem insa putin noroc putem intalni analisti deosebit de interesanti, cum ar fi Bob Park, unul dintre dusmanii jurati ai cercetarii spatiului folosind nave cu echipaj uman, cel mai pro-robotic expert in domeniul sau, desi nu singurul. El ne-ar putea ajuta sa descifram unul dintre marile mistere ale lumii noastre, cel legat de existenta altor fiinte inteligente in Univers. Si daca exista, unde sunt?
Celebrul fizician Enrico Fermi sustinea ca, daca ar exista civilizatii extraterestre, ele ar coloniza foarte repede galaxia iar noi am observa asta cu usurinta. Nu vedem nici un semn, deci nu exista civilizatii extraterestre, afirmatie cunoscuta sub numele de paradoxul lui Fermi.
Ce ne facem insa daca aceste civilizatii au existat dar au disparut inainte de a ajunge si la noi? Mai rau, daca ne-au izolat pentru a ne observa si studia, ipoteza cunoscuta sub numele de ""varianta gradina zoologica""? Dar daca ne-au depistat si asteapta sa ajungem la un anume nivel, la un anume stadiu de dezvoltare inainte de a intra in legatura cu noi, ceea ce specialistii numesc ""ipoteza santinelei""?
Deocamdata nu cunoastem nici o alta civilizatie tehnologica in afara de a noastra si daca noi tindem spre robotizare, poate ca si ""ei"" gandesc tot asa, poate ca si ""ei"" cred ca tentativa de colonizare a planetelor apropiate, mai apoi a altor sisteme solare, a galaxiei este doar o fantezie.
Asta ne-ar complica mult viata. Ar fi mult mai greu de depistat dar mult mai usor de ratat o planeta pe care au ajuns doar robotii, cel putin in comparatie cu o planeta colonizata. Bob Park sustine ca exista civilizatii extraterestre care pur si simplu nu au chef sa colonizeze galaxia si din cauza asta noi nu le putem observa.
Daca si ei gandesc la fel, va mai trece o buna bucata de vreme pana la prima intalnire apropiata de gradul trei...